Costurile programului național pentru tratamentul HIV din România au depășit 500 de milioane de lei în anul 2025, însă sistemul de îngrijire suferă de pe urma unor lacune grave în ceea ce privește prevenția și monitorizarea pacienților. Într-un context în care peste 16.000 de persoane beneficiază de tratament antiviral finanțat de stat, semnalează specialiștii, e necesară o reevaluare a întregului sistem pentru a asigura nu doar tratament, ci și prevenție și gestionare pe termen lung.
Prezent la Conferința CDG, managerul Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș”, Adrian Marinescu, a atras atenția asupra disparității dintre costurile tratamentului și lipsa fondurilor pentru activități preventive, care sunt esențiale pentru reducerea numărului de noi cazuri și pentru sușținerea durabilă a sistemului de sănătate. „Prevenția în programele HIV ar putea salva și bani, și vieți, dar lipsește finanțarea concretă”, a declarat expertul, punând în evidență un dezechilibru alarmant între cheltuielile pentru tratament și lipsa investițiilor în educație, testare și follow-up.
Un sistem costisitor, dar ineficient la nivel preventiv
Costurile în creștere ale tratamentului pentru HIV arată clar cât de vitală este prevenția. Dar în timp ce tratamentul celor aproape 16.000 de pacienți se află sub un buget considerabil, programele de prevenție reală – precum campaniile de conștientizare, testarea rapidă sau monitorizarea rigorosă a pacienților – nu beneficiază de finanțare adecvată. Această situație face ca România să se afle, din păcate, în același capitol cu alte țări cu sisteme insuficient echipate pentru prevenție, chiar dacă de peste un deceniu se fac pași în cadrul programelor europene.
Experții avertizează că, dacă nu se iau măsuri concrete, creșterea numărului de cazuri noi va duce inevitabil la o presiune tot mai mare asupra sistemului de sănătate, datorită costurilor mari pentru tratament și pentru gestionarea complicațiilor. În plus, această abordare reactivă lipsește din strategiile oficiale, iar impactul asupra sănătății publice și asupra cheltuielilor generale ale statului devine din ce în ce mai vizibil.
De ce prevenția trebuie să devină prioritate națională
Expertul Adrian Marinescu susține că introducerea unor măsuri concrete de prevenție nu doar că ar reduce incidența HIV, ci ar putea și să economisească resurse semnificative. Acesta consideră că investițiile în campanii de educație, în acces rapid la teste și în rețele de suport pentru pacienți sunt soluții eficiente pentru reducerea costurilor pe termen lung. În plus, o astfel de strategie ar putea preveni nevoia de tratament cronic la un număr mare de persoane, evitând astfel cheltuieli imense și probleme de sănătate publică.
Datele ultimei decade arată clar că o abordare preventivă robustă poate „întări baricada” contra răspândirii virusului HIV. Însă, sistemul de sănătate din România întâmpină dificultăți în a aloca fonduri și resurse pentru astfel de inițiative, consideră specialiștii, din cauzaunui buget limitat și a priorităților bugetare conservatoare.
Perspectivele viitoare oferă totuși o speranță. Se discuta deja despre potențiale modificări legislative și strategice pentru integrarea preventivă în sistemul de tratament, precum și pentru crearea unui mecanism eficient de finanțare pentru campaniile de conștientizare. În condițiile în care costul tratamentului continuă să crească, iar riscurile de transmitere a virusului rămân, implementarea unei politici clare și sustenabile de prevenție devine o necesitate pentru a reduce povara asupra sistemului și pentru a salva vieți.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
