Criza umană din interiorul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) ajunge în centrul atenției, fiind descrisă ca fiind acută de către conducerea instituției. La un an după demisia fostului șef, Catalin Ghering, actualul șef, Adrian Nica, scoate la iveală o realitate dureroasă: resursa umană a ANAF este insuficientă, iar condițiile de muncă sunt din ce în ce mai greu de suportat, ceea ce duce la un exod masiv al angajaților. În ciuda acestor probleme, factorii decizionali nu par să fi reușit să vină cu soluții concrete pentru stabilizarea personalului, iar impactul asupra eficienței instituției începe să se vadă.
Resursa umană redusă și plecările masive
Potrivit lui Adrian Nica, la momentul actual, ANAF se confruntă cu peste 4.100 de posturi neocupate. Aceasta înseamnă peste 20% din schema de personal, o cifră alarmantă în condițiile în care bugetele alocate pentru angajări și salarii sunt insuficiente pentru a susține o echipă adecvată. În plus, institutul nu a implementat încă reducerea de personal de 10% prevăzută în anumite programe de restructurare, ceea ce face ca situația să devină și mai alarmantă.
Declarațiile sale relevă complexitatea problemei: personalul este demoralizat, salariile sunt considerate neatractive și, pe fondul unor condiții de muncă ce par să se înrăutățească, numărul celor care aleg să părăsească instituția a crescut semnificativ. Mai mult, lipsa unui plan coerent de recrutare și de motivare a angajaților riscă să deraieze procesul de eficientizare a ANAF, adâncind criza resurselor umane.
Condiții de muncă și salarii sub nivelul așteptărilor
Un alt aspect semnalat de Adrian Nica se referă la condițiile de muncă în cadrul Agenției. Salariile angajaților sunt considerate „proaste” și, uneori, „foarte proaste”, situație care nu atrage tineri sau specialiști cu experiență în domeniu. În timpul pandemiei și al crizei economice generate de aceasta, sectorul fiscal și fiscal-bugetar a fost neglected, iar resursa umană este acum epuizată și dezinteresată.
Lipsa fondurilor și a stimulentelor pentru angajați afectează nu doar moralul, ci și performanța instituției, conducând de cele mai multe ori la decalaj între așteptările fiscale ale statului și capacitatea de implementare a măsurilor anticorupție, de control și de documentare. În acest context, întrebarea privind viitorul ANAF nu poate fi evitată: fără investiții în personal, răbdarea și eficiența se vor epuiza în timp.
Perspective și riscuri pentru administrația fiscală
În condițiile în care situația nu se îmbunătățește, riscurile pentru bugetul statului și pentru echilibrul fiscal devin evidente. O resursă umană insuficientă poate duce la scăderea capacității de control și la creșterea evaziunii fiscale, fenomene care vor avea efecte directe asupra veniturilor statului și, implicit, asupra finanțelor publice.
Deocamdată, autoritățile nu au anunțat măsuri concrete pentru a combate această criză de personal, ceea ce face ca un pas spre redresare să fie și mai greu de intuit. În mod realist, consolidarea resursei umane trebuie să reprezinte prioritatea principală, dacă statul vrea să mențină un control eficient asupra evaziunii și să asigure fonduri suficiente pentru cheltuieli publice. În lipsa acestor măsuri, ANAF riscă să continue pe un trend descendent, în care slăbiciunea resursei umane îi va afecta întreaga funcționare.
Sursa: Digi24
