România se află în topul statelor europene cu cele mai mari probleme legate de accesul la încălzire, situându-se peste media Uniunii Europene, conform statisticilor recente. În timp ce, în ansamblul Uniunii, aproape o zecime din populație încă se confruntă cu dificultăți în menținerea unei case calde, situația în țara noastră rămâne alarmantă, punând în evidență discrepanțele semnificative în nivelul de trai și în infrastructură.
### România, pe un trend alarmant în privința încălzirii locuințelor
Datele publicate indică faptul că, în 2024, peste 15% din populația României nu a reușit să își asigure confortul termic necesar în locuințe. În comparație, media europeană reprezintă doar 9,2%, ceea ce plasează România pe unul din ultimele locuri în Europa în ceea ce privește accesul la un sistem de încălzire adecvat. Această diferență semnificativă nu este doar o chestiune statistică, ci reflectă și inegalitățile socio-economice tot mai pronunțate în țară.
Îmbunătățiri în anumite zone, dar probleme persistente
Deși autoritățile au declarat recent că s-au înregistrat îmbunătățiri în accesul la încălzire față de anii anteriori, situația rămâne critică în multe regiuni rurale și urbanizate slab dezvoltate. În zonele defavorizate, lipsa termosistemelor, a rețelelor de încălzire centralizată și a sprijinului pentru renovare contribuie la menținerea unui nivel ridicat de vulnerabilitate în sezonul rece. “Este inacceptabil ca în secolul XXI să avem oameni care își petrec iernile în condiții de frig extrem, fără posibilitatea de a-și încălzi locuințele”, atrage atenția specialiștii în domeniu.
Inegalitățile și cauzele fundamentale
Diferențele între regiuni sunt influențate major de factori precum nivelul de dezvoltare economică, infrastructura de încălzire și politicile publice în domeniu. În timp ce capitalele și orașele mari beneficiază de rețele moderne, în mai multe zone rurale, oamenii se confruntă cu metode tradiționale de încălzire, cum ar fi sobe pe lemne sau butelii, ale căror costuri și eficiență sunt foarte discutabile.
De asemenea, lipsa investițiilor în renovarea locuințelor vechi agravează situația, în condițiile în care multe case necesită reabilitare termică pentru a putea face față iernilor geroase. Cei mai expuși sunt persoanele vulnerabile din punct de vedere socio-economic, precum bătrânii sau familiile cu venituri scăzute, care nu își pot permite instalarea unor sisteme de încălzire moderne sau modernizarea locuințelor.
Perspectiva pe termen mediu și politicile de sprijin
Autoritățile au început, recent, să acorde o mai mare atenție problemei, prin programe de sprijin dedicate renovării termice și subvențiilor pentru încălzire. Însă, aceste măsuri sunt considerate insuficiente în contextul extinderii crizei energetice și al creșterii prețurilor la energie. În condițiile în care temperaturile impactează sănătatea publică și siguranța locuitorilor, continuă să existe un accent major pe nevoia de politici structurate, care să asigure accesul echitabil la încălzire.
În cele din urmă, perspectiva pe termen mediu depinde de capacitatea autorităților de a implementa și de a susține proiecte de renovare energetică, dar și de a crea soluții durabile pentru a combate sărăcia energetică. În contextul actual, tot mai mulți experți avertizează că doar un efort concertat între guvern, sectorul privat și comunitățile locale poate duce la reducerea decalajelor și la asigurarea unei vieți decente pentru toți cetățenii, indiferent de regiunea în care trăiesc.
