Conform HotNews: Lucrările hidrotehnice, desfășurate pe brațul Chilia al Dunării încă din secolul al XIX-lea, au redus debitul de apă de pe acest braț de la aproximativ 60% la circa 40% din totalul fluviului, în timp ce debitele pe celelalte două brațe, Sulina și Sfântu Gheorghe, au crescut. Această redistribuție a apei este rezultatul intervențiilor succesive menite să îmbunătățească navigația pe brațul Sulina și să optimizeze transportul pe brațul Sfântu Gheorghe.
Istoricul intervențiilor hidrotehnice
După Războiul Crimeei, în 1856, brațul Chilia prelua peste două treimi din volumul de apă al Dunării, restul distribuindu-se pe brațele Tulcea, care ulterior se ramificau în Sulina și Sfântu Gheorghe. Prima intervenție majoră a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când Comisiunea Europeană a Dunării, condusă de inginerul Sir Charles Hartley, a proiectat și implementat tăierea meandrelor pe brațul Sulina. Această modificare a crescut panta hidraulică pe Sulina, determinând brațul să preia o cantitate mai mare de apă, în detrimentul brațului Chilia. Ulterior, în secolul XX, au fost realizate noi lucrări, inclusiv instalarea unui dig la Ceatal Izmail, care a redirecționat și mai mult debitul spre brațul Tulcea. În anii 1980, rectificarea meandrelor pe brațul Sfântu Gheorghe a contribuit, de asemenea, la creșterea debitelor pe acest braț.
Impactul asupra deltei dunării
În decurs de aproximativ 150 de ani, aceste intervenții au modificat echilibrul natural al apelor în deltă. În prezent, brațul Chilia primește în jur de 40% din debitul Dunării, restul fiind redistribuit către brațele Sulina și Sfântu Gheorghe, o mică parte ajungând și spre complexul Razelm-Sinoie. Chiar și cu această reducere, brațul Chilia rămâne cel mai activ braț al Dunării, reflectând o evoluție pe termen lung a distribuției apelor și a sedimentelor prin fluviu.
Reacții la canalul ucrainean Bâstroe
Discuțiile recente despre scăderea nivelului Dunării au adus în prim-plan canalul ucrainean Bâstroe, care leagă Marea Neagră de brațul Chilia. Îngrijorările privind posibila deturnare a apei Dunării de către Ucraina prin acest canal au fost catalogate drept exagerate. Reprezentanții ucraineni au precizat că lucrările efectuate au constat doar în operațiuni de întreținere la capetele canalului, fără a afecta semnificativ debitul Dunării. Directorul general al Institutului GeoEcoMar, Adrian Stănică, consideră că speculațiile despre impactul dragajelor făcute la sute de kilometri aval de bifurcația Dunării, asupra debitelelor din Deltă, sunt „puerile și contrare legilor fizicii”. A subliniat că fluviul are o forță masivă, iar orice dragaj necesită repetare frecventă.
Planuri de intervenție neimplementate
Stănică a menționat că situația de la Bala, unde o stâncă influențează direcția apei, a fost studiată de decenii, existând multiple planuri de intervenție care, din păcate, au rămas neatinse prin sertare.
Sursa: HotNews
