Războiul dintre SUA, Israel şi Iran a ajuns la un punct critic, iar analizele din zona sunt clare: dacă conflictul s-ar încheia mâine, Israelul ar ieşi câștigător, în timp ce Statele Unite şi statele din Golf sunt cele mai afectate

Netanyahu și redefinirea strategiei de securitate

Pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, actualul conflict a fost o oportunitate de a redesena granițele politice și militare ale regimului său. Alesul „câștigător”, conform experților, Netanyahu și-a întărit poziția în fața populației, demonstrându-și capacitatea de a conduce o campanie militară cu impact simbolic și strategic. În discursul public, el uită de Gaza și îndreaptă atenția către Iran, acuzând acest stat de pericol existențial pentru Israel.

Fostul negociator american pentru Orientul Mijlociu, Aaron David Miller, afirmă că „Netanyahu este de departe câștigătorul principal. El a demonstrat competența militară a Israelului. Statele din Golf sunt de departe cei mai mari învinși”. Analiștii consideră că, pentru Netanyahu, această criză a avut efectul de a comunica un mesaj de forță și de a întări credibilitatea sa atât pe plan intern, cât și în regiune.

Politica americană, între presiune și incertitudine

Pentru președintele Donald Trump, situația devine tot mai complicată. Cartea sa de jucător în conflict, cerând capitularea Iranului, pare a fi fost desconsiderată de evenimente. Trump rămâne blocat între multiple opțiuni nepopulare: fie prelungește conflictul în speranța unei victorii, fie declară sfârșitul luptei și se agață de ideea unei retrageri psihologice, fie escaladează și mai mult pentru a impune decizii.

Experții în securitate, precum Karen Sadjadpour, vorbesc despre „Găsirea unui Kim Jong Un iranian” de către Trump, o referire la modelul autoritar al Coreei de Nord, care dă o idee despre dificultatea de a controla situația. Șefa serviciilor de informații americane, Tulsi Gabbard, avertizează că, deși Iranul pare slăbit, acesta continuă să reprezinte o amenințare capabilă să atace interesele SUA și ale aliaților din regiune.

Situația de pe teren: între acțiuni și repercusiuni

Pe teren, modul de desfășurare a războiului a fost clar împărțit. Israelul țintește sectorul vest și nord al Iranului, atacând situri nucleare și depozite de rachete, în timp ce SUA se concentrează pe est și sud, în special asupra Strâmtorii Ormuz, o trecere crucială pentru o pătrime din petrolul mondial. Oficialii israelieni au declarat că au autorizat asasinarea liderilor de rang înalt iranian, inclusiv a șefului securității, Ali Larijani, și a ministrului informațiilor, Esmail Khatib, deschizând calea unor violențe sporite și o escaladare a conflictului.

Aceasta din urmă a fost confirmată de tensiunile crescute din regiune, Iranul răspunzând cu lansări de rachete și drone asupra unor centre comerciale și infrastructură critică. Blocarea Strâmtorii Ormuz și atacurile asupra instalațiilor energetice din Golf au avut și efecte economice, contribuind la creșterea prețurilor petrolului și la instabilitatea piețelor.

În acest context, aliații occidentali și cei din Golf se tem de un deznodământ extrem de complex, în care pericolul generalizat devine mai palpabil ca oricând. Statele arabe din Golf, percepând deteriorarea situației, își reevaluează propria securitate, iar Israelul pare mai dispus să tolereze o instabilitate mai mare decât un Iran puternic și resentimentar.

Riscuri și provocări fără soluții imediate

Deși Israelul își asumă public rolul de actor principal, chiar și cu avantajele tactice obținute, perspectiva unei victorii total nediscutabile rămâne în ceață. În timp ce piețele financiare israeliene s-au arătat optimism prin creșteri, analiștii avertizează că este o iluzie. Este extrem de posibil ca, dacă regimul lui Ali Khamenei rezistă, rezultatul să nu fie o înfrângere categorică, ci o altă luptă de rezistență și escaladare.

Războiul a scos în evidență și duplicitatea alianței dintre SUA și Israel. Trump a spus că nu avea cunoștințe despre atacurile israeliene asupra câmpului de gaze South Pars, o declarație care ridică semne de întrebare asupra gradului de coordonare între cele două state. În timp ce oficialii israelieni susțin că au acționat cu acordul Washingtonului, inconsistenta acestei poziții încurajează speculații despre un echilibru fragil pe care orice moment de criză îl poate zdruncina.

Teheranul a anunțat că își va recalculate strategia pentru a impune costuri ridicate și a relua capacitatea de descurajare. În mod clar, războiul de uzură, departe de a fi încheiat, devine un generator de instabilitate regională, cu efecte de durată asupra economiei globale și securității regionale.

Toți cei implicați se pregătesc pentru un alt moment de tensiune. În timp ce Netanyahu rămâne în poziție, trăind uneori pe o undă de rezultate militare aparent victorii, semnele de întrebare asupra duratei și consecințelor totale ale conflictului sunt din ce în ce mai evidente. Și, chiar dacă rezolvarea rapidă pare improbabilă, o escaladare a conflictului pare a fi, momentan, cea mai simplă soluție pentru unii actori implicați.

Sursa: Digi24