Gheizerul Echinus, cel mai mare gheizer acid din lume, a revenit la viață după o pauză de peste cinci ani, despre care se credea că va marca un moment de declin în activitatea sa. Eruptia sa neașteptată, începută la începutul anului 2026, a iscat uimire atât în rândul cercetătorilor, cât și al vizitatorilor Parcului Național Yellowstone, unul dintre cele mai celebre și active zone geotermale din lume.
Revenirea unei enigme geotermale
Situat în Bazinul Norris Geyser, unul dintre cele mai fierbinți și dinamice spații ale Yellowstone, Gheizerul Echinus a fost, până recent, o prezență rară și imprevizibilă. Numele său, dat în 1878 de mineralogul Albert Charles Peale, amintește de formațiunile de roci asemănătoare aricilor de mare, care înconjoară sectorul. Cu o lățime de aproximativ 20 de metri, el se distingea de alte gheizere datorită chimiei speciale a apei sale, acidul fiind comparabil cu cel al sucului de portocale sau oțetului.
Cercetătorii din parc consideră că combinația de gaze acide și ape subterane neutre conferă acestei zone un echilibru chimic unic, favorizând depozite minerale roșii și menținând structura gheizerului stabilă chiar în condițiile mediului acid. Această chimie, în tandem cu procesul de formare al structurilor rocșoase, a făcut ca Gheizerul Echinus să fie întotdeauna o fenomene rar de observat, o adevărată enigmă pentru geologi.
Istoric de activitate intensă și declin
În perioada ulterioară perioadei de formare, Gheizerul Echinus a avut un apogeu de activitate în a doua jumătate a secolului XX. În anii 1970, erupțiile lui se produceau la intervale de 40-80 de minute, iar jeturile de apă puteau ajunge uneori până la 23 de metri în înălțime, devenind un punct de atracție pentru vizitatori, fascinați de spectacolele naturale. În decursul anilor 1980 și 1990, aceste erupții au devenit și mai spectaculoase, unele atingând durate de aproape 90 de minute, cu jeturi laterale ce stropiră pe câmpii și turiștii din apropiere.
Totuși, începând cu anii 2000, activitatea gheizerului a început să scadă semnificativ. Sistemele de monitorizare instalate în 2010 au documentat o rarificare a erupțiilor, eventual un semn al unei perioade de odihnă pentru această formațiune geotermală. Astfel, Gheizerul Echinus părea condamnat la tăcere, fiind o umbră a magiei sale din trecut.
O reactivare neașteptată și incertitudini
Foarte recent, însă, totul s-a schimbat. În februarie 2026, echipele de cercetare au înregistrat mai multe erupții rare și repetate, iar temperaturile subterane au înregistrat creșteri semnificative. În doar câteva zile, erupții mai mici, ce măsurau între 6 și 9 metri, s-au produs la intervale de câteva ore, semn clar că activitatea gheizerului s-a reactivat.
Specialiștii recunosc că, deși semnele recente indică o activitate subterană intensificată, predicțiile exacte sunt încă dificil de făcut. „Este dificil să știm dacă acestea vor fi doar erupții temporare sau un semn al unei reînnoiri durabile”, explică cercetătorii care monitorizează fenomenul. În același timp, oficialii Yellowstone afirmă că această activitate e poate de moment, însă aceasta evidențiază faptul că zona geotermală rămâne una extrem de dinamică și imprevizibilă.
Revenirea Gheizerului Echinus a readus în prim-plan fenomenul geotermal ca o minune naturală în continuă schimbare, amintind că forțele Pământului nu încetează să ne uimească și că natura mai are încă multe surprize de oferit. În timp ce cercetările continuă și speculațiile despre evoluția sa persistă, vizitatorii din Yellowstone se pot bucura din nou de spectacolul extraordinar al celui mai mare gheizer acid de pe planetă, semn că natura, de multe ori, își ia răbdarea și se reîncarcă pentru următorul act al poveștii sale interminabile.
Sursa: Descopera
