Târgurile de antichități din București au devenit, în ultimele luni, un adevărat magnet pentru colecționarii de icoane vechi, piesele valoroase fiind vândute la prețuri de mii de lei. Curtea Muzeului Țăranului Român prinde viață mai devreme ca de obicei în weekend-uri, tarabele dezvăluind exponate dintre cele mai diverse. Printre obiecte din alamă, bronz sau porțelanuri uitate de timp, icoanele vechi atrag din ce în ce mai mult atenția.
Icoanele vechi, o pasiune costisitoare
„Astea nu stau mult pe masă,” spune un vânzător în vârstă, ștergând cu grijă o icoană pe lemn, ușor înnegrită de trecerea anilor. „Dacă e bună, în două ore dispare.” Târgurile de antichități bucureștene au devenit un punct fierbinte pentru colecționarii de artă religioasă. Nu mai este vorba doar despre cumpărători ocazionali sau nostalgici în căutare de obiecte vechi, ci despre grupuri organizate. Aceștia urmăresc cu atenție fiecare apariție nouă, fiecare piesă rară.
„Suntem câțiva care ne anunțăm între noi,” explică Mihai, un colecționar trecut de 60 de ani. „Dacă apare ceva interesant, se dă telefon imediat,” continuă acesta. Icoanele cu o vechime de 30-50 de ani au devenit cele mai căutate, însă nu orice piesă intră în această categorie de interes. Contează tehnica de realizare, starea de conservare și, uneori, povestea din spatele obiectului.
„Am avut una adusă dintr-o casă din nordul Moldovei,” povestește un alt comerciant. „S-a dat cu 4.500 de lei, fără negociere. Sunt obiecte pictate, unicat, extrem de rare”, spune comerciantul. Prețurile nu sunt deloc mici: pentru o icoană bine păstrată, pictată manual, sumele pot urca rapid spre 4.000-5.000 de lei. Pentru cunoscători, aceste valori sunt justificate.
Străinii, clienți de seamă ai târgurilor
Un fenomen interesant este prezența tot mai vizibilă a cumpărătorilor străini, în special greci. Aceștia vin frecvent la București, atrași de prețurile mai mici comparativ cu piața din țara lor. „Vin, se uită, nu negociază prea mult și cumpără. Ei știu exact ce caută. Obiectele pe lemn, pictate, chiar și cu mici imperfecțiuni, sunt cele mai căutate,” spune un vânzător.
Într-un colț al târgului se poartă primele negocieri, analizând atent o icoană. Unul dintre ei o ridică, o privește în lumină, apoi aprobă din cap. De cele mai multe ori, tranzacția se încheie rapid. Chiar dacă icoanele sunt vedetele acestor târguri, restul obiectelor nu sunt ignorate. Evenimentele au loc aproape în fiecare weekend, iar atmosfera rămâne constant animată.
Vizitatorii încă se opresc la vase din bronz, sfeșnice din alamă sau cutii vechi de bijuterii, inclusiv inele, lanțuri și ceasuri de colecție. Meșteri pricepuți și artizani aduc cu ei cele mai frumoase creații. Ceramică de Horezu, țesături, opinci, obiecte din lemn cioplit, marochinărie.
Colecționarii de antichități țărănești aduc mobilier și unelte țărănești, covoare țesute în război, cămăși, vâlnice, fote și catrințe, paftale și bijuterii, pânză de casă și marame. Aceștia vând ștergare și lăzi de zestre, furci frumos decorate, mobilă veche, porțelanuri și tacâmuri, ceasuri și statuete, obiecte din alamă și tipsii, numismatică și carte veche, icoane vechi și viniluri.
Pentru unii, este doar o plimbare printre obiecte vechi. Pentru alții însă, este o cursă contra cronometru și o căutare continuă a unei piese rare. Specialiștii în domeniu spun că cea mai veche icoană pictată cunoscută pe teritoriul României este icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula, datând din 1681.
