Mormintele megalitice, impresionante construcții din piatră ridicate de europeni în perioada neolitică, au dispărut brusc acum aproximativ 5.000 de ani. Un nou studiu sugerează că această schimbare majoră ar putea fi legată de o prăbușire demografică masivă, cunoscută sub numele de „declinul neolitic”. Cercetările recente au analizat ADN-ul unor indivizi îngropați într-un mormânt neolitic din Bury, lângă Paris, dezvăluind informații surprinzătoare.
Schimbări genetice majore și practici funerare diferite
Analizele genetice efectuate pe 132 de indivizi au arătat că mormântul a fost folosit în două etape distincte. Prima etapă, între anii 3200 și 3100 î.Hr., este asociată cu indivizi de origine locală. A doua etapă, însă, datează din jurul anului 2900 î.Hr. și include persoane cu origini din Peninsula Iberică și sudul Franței. Acest lucru sugerează o înlocuire a populației. „Observăm o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par să le aparțină unor populații complet diferite. Asta indică faptul că a avut loc un eveniment major, o perturbare care a dus la declinul unei populații și la apariția alteia”, a explicat cercetătorul Frederik Seersholm.
Pe lângă diferențele genetice, au fost observate și modificări în practicile funerare. În prima fază, corpurile erau așezate aliniate cu axa mormântului, în poziție întinsă. În a doua fază, însă, nu mai exista această aliniere, iar corpurile erau depuse în poziții chircite. Aceste schimbări culturale indică o mutație socială semnificativă. Cercetările concordă cu descoperiri similare din alte situri neolitice din Germania, Danemarca și Suedia, confirmând un declin demografic extins.
Războaie, foamete sau epidemii – posibile cauze
Cauza acestui declin la scară continentală rămâne o întrebare centrală pentru cercetători. O posibilă explicație ar putea fi mortalitatea ridicată în rândul tinerilor, sugerată de numărul mare de schelete de copii și sugari găsite în siturile din prima fază. Războaiele, foametea sau o epidemie ar putea explica această rată de mortalitate.
Mai mult, cercetătorii au identificat urme de ADN ale agenților patogeni periculoși, inclusiv Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciumă. „Nu putem spune că ciuma a fost singura cauză a colapsului populației, dar încărcătura totală de boli ar fi putut fi unul dintre factorii importanți”, a declarat cercetătorul Martin Sikora. Această descoperire sprijină ipoteza că o epidemie ar fi putut juca un rol important în declinul neolitic.
Un vid demografic umplut de noi populații
Rezultatele cercetărilor sugerează că abandonarea construcției mormintelor megalitice a fost legată de o scădere masivă a populației în Europa. După o anumită perioadă de pauză, aceste morminte au fost reutilizate de alte culturi, care s-au extins în teritoriile rămase libere. „Putem lua în calcul faptul că atât migrația dinspre Peninsula Iberică, cât și expansiunea din stepe au fost răspunsuri la declinul neolitic, deoarece scăderea populației a creat un vid demografic în care grupurile vecine au putut avansa”, au concluzionat cercetătorii. Studiul a fost publicat în revista Nature Ecology and Evolution.
