O descoperire spectaculoasă schimbă paradigma despre originea omenirii: cel mai vechi strămoș uman, posibil, a fost în Europa Pentru decenii, cercetătorii au susținut cu tărie că rădăcinile umane se află în Africa

O enigmă veche de 7 milioane de ani: primul parantez al evoluției umane în Balcani?

Cercetătorii au identificat o fosilă din situl arheologic Azmaka, în Bulgaria, ce aparține unei primate cu un grad de tranziție între viața în copaci și mersul biped. Osul, un femur aparținând unei femele ce cântărea în jur de 24 de kilograme, are trăsături distincte, precum un col femural alungit, interpretat de specialiști ca o adaptare timpurie pentru mersul pe două picioare. Această descoperire, datată la aproximativ 7,2 milioane de ani, a fost interpretată drept un posibil „cel mai vechi om cunoscut”, de către profesorul american David Begun, de la Universitatea din Toronto.

Până în prezent, cel mai vechi hominin acceptat unanim a fost Orrorin tugenensis, ce a trăit în Kenya, dar această nouă fosilă din Bulgaria ar putea fi anterioară și mai fundamentală pentru înțelegerea rădăcinilor noastre. Studiile anterioare indicau faptul că primii homininici se distingeau de cimpanzei prin abilitatea de a merge biped, însă aceste noi analize sugerează că procesul de adaptare la mersul pe două picioare a fost unul gradual și nu o schimbare bruscă.

O nouă teorie despre originile eurasiatice ale homininilor

Cercetătorii cred că aceste primate extrem de vechi din zona Balcanilor, precum Graecopithecus freybergi, reprezentate inițial de câțiva dinți descoperiți în Grecia, sunt printre cele mai vechi fosile de hominin. Găsită în 2017 și recent analizată printr-un femur descoperit în Bulgaria, această specie pare să fi fost un strămoș al homininelor din Eurasia, ce a trăit în urmă cu peste 7 milioane de ani.

Analizând structurale osoase, cercetătorii au observat că, deși Graecopithecus nu era complet adaptat pentru mersul bipede, avea deja anumite trăsături intermediare. Potrivit studiului, aceste specii mai vechi au reprezentat un punct de tranziție între primatele arboricole și cele adaptate vieții solo, pe sol. În plus, cercetările sugerează că aceste animale eurasiatice au fost forțate de schimbările climatice din Miocenul târziu, când pădurile au început să dispară din regiune, fiind înlocuite de terenuri aride. Acest context a favorizat adaptarea la mișcarea bipedală și a accelerat evoluția homininilor.

Migrație sau evoluție independentă? Noile perspective asupra originii noastre

Un aspect care excita și mai mult comunitatea științifică este posibilitatea ca aceste primordi eurasiatice de hominin să fi migrat spre Africa, unde apoi să fi dat naștere tuturor speciilor din genul Homo, inclusiv la Homo sapiens. Evoluția nu mai pare a fi un drum linear, ci un complex proces marcat de multiple rute și evenimente de migrație.

Begun și colegii săi sugerează că aceste specii eurasiatice, precum Graecopithecus, reprezintă o verigă lipsă foarte importantă în înțelegerea evoluției umane. Ele ar fi fost strămoși ai mai multor generații de hominizi, trecând printr-o etapă intermediară, în care adaptarea la mersul biped pășea timid dintr-o etapă de tranziție în alta.

Această perspectivă va necesita, evident, confirmări suplimentare și noi descoperiri, însă ea deschide un culoar fascinant către o reînnoire a teoriei despre începuturile noastre. În contextul în care climatele și peisajele au avut un impact decisiv asupra evoluției, aceste noi date sugerează că rădăcinile noastre pot fi mai diversificate și mai europene decât am crezut până acum.

Prezentată în detaliu în revista Palaeobiodiversity and Palaeoenvironments, această descoperire provoacă la o reconsiderare a întregii povești evolutive umane, invitând cercetătorii să analizeze dintr-o perspectivă nouă, mai complexă, originea noastră comună. Într-un moment în care genetica și fosilele se întâlnesc pentru a rescrie istoria umanității, aceste noi date din Bulgaria adaugă o piesă esențială în puzzle-ul evoluției.

Sursa: Descopera