În septembrie 1957, un raport oficial de 155 de pagini a stârnit o dezbatere aprinsă în Marea Britanie postbelică. Raportul Wolfenden recomanda, pentru prima dată, dezincriminarea relațiilor sexuale private dintre bărbați adulți consimțitori. În același timp, propunea măsuri mai dure împotriva prostituției, o combinație controversată de liberalizare și control.
Contextul unei decizii istorice
Guvernul britanic a constituit comitetul pe fondul a două probleme sensibile: prezența vizibilă a prostituției în Londra și creșterea numărului de condamnări pentru acte homosexuale. Legea era drastică la acea vreme. O simplă întâlnire, o suspiciune sau un gest considerat indecent puteau atrage anchete, procese și ani de închisoare. Poliția folosea adesea metode de investigație controversate, inclusiv capcane și operațiuni sub acoperire.
În timp ce Marea Britanie menținea legislația penală împotriva homosexualității masculine, țări europene precum Franța, Italia, Belgia, Olanda, Suedia și Danemarca decriminalizaseră deja aceste acte. Mai multe procese celebre au atras atenția opiniei publice, printre care cel al matematicianului Alan Turing, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste cazuri au exercitat presiune asupra autorităților, alimentând ideea că legea devenise nedreaptă și depășită.
Recomandările raportului Wolfenden
Comitetul format din 15 membri, provenind din diverse domenii, a lucrat trei ani, audiind polițiști, medici, lideri religioși și persoane afectate direct de lege. Concluzia centrală a fost istorică: relațiile homosexuale private între bărbați adulți consimțitori nu ar mai trebui considerate infracțiune.
Raportul a făcut o distincție importantă între moralitate și rolul statului. Ideea de bază: nu orice comportament imoral trebuie pedepsit penal, dacă nu afectează ordinea publică. Pentru acea epocă, a reprezentat o schimbare majoră de perspectivă.
Raportul nu a fost lipsit de limite. În ceea ce privește prostituția, documentul recomanda sancțiuni mai aspre pentru solicitarea pe stradă, pedepse mai mari pentru recidivă și extinderea infracțiunilor similare și asupra prostituției masculine. Criticii au observat că accentul nu era pus pe siguranța persoanelor implicate, ci pe eliminarea fenomenului din spațiul public.
Un drum lung până la schimbarea legii
Raportul nu a modificat imediat legislația. A fost nevoie de încă un deceniu de campanii, presiune publică și dezbateri parlamentare. Abia în 1967, Parlamentul britanic a adoptat Sexual Offences Act, prin care relațiile homosexuale private dintre bărbați adulți au fost dezincriminate în Anglia și Țara Galilor. Schimbarea a venit în Scoția în 1980 și în Irlanda de Nord în 1982. Egalizarea completă a vârstei consimțământului a fost realizată în anul 2000.
Primul tiraj al Raportului Wolfenden, de 5.000 de exemplare, s-a epuizat în doar câteva ore de la publicare, demonstrând interesul uriaș al societății britanice.
