Fostul mare campion mondial Leonard Doroftei a aniversat, recent, 56 de ani. „Moșul”, așa cum este alintat, trăiește o nouă tinerețe la București, unde a deschis un atelier de box. Aici, el dedică timp și pasiune pentru a transmite mai departe secretele „nobilei arte” pasionaților, demonstrând o dăruire chiar mai mare decât în perioada în care performa ca pugilist profesionist.
Munca de antrenor, o a doua tinerețe
Regimul actual de muncă al lui Doroftei este surprinzător de riguros, chiar mai spartan decât în anii săi de glorie în ring. Fostul campion recunoaște că foamea de performanță ca antrenor l-a transformat total.
„Acum sunt mai nebun decât am fost ca sportiv. Gândește-te că atunci făceam o oră antrenament dimineața, o oră și jumătate, seara. Iar acum fac patru-cinci ore dimineața, patru-cinci ore seara. Și muncesc non-stop, țopăi non-stop”, a mărturisit Leonard Doroftei. El recunoaște că în perioada în care era sportiv, abia aștepta să scape de box și să nu mai vadă sala. Acum, însă, muncește intens, dorind să evolueze în fiecare zi.
Fostul campion își impune standarde ridicate, concentrându-se pe îmbunătățirea vitezei și a pregătirii, în special în lucrul la brațe cu tinerii pugiliști. Acesta se consideră un boxer împlinit, dedicat în totalitate sportului și ambiționat să își depășească limitele.
O carieră impresionantă
Întrebat despre modul în care ar dori să rămână în istoria boxului românesc, Doroftei a oferit un răspuns lipsit de emfază, dar ancorat în realitatea muncii sale titanice: se consideră un campion absolut și un boxer complet. Doroftei a subliniat că a reușit să atingă vârful ambelor lumi, a boxului amator și a celui profesionist, prin muncă și determinare.
Revenirea în țară a fost determinată de copii, care i-au dat semnalul de întoarcere. Acest lucru a însemnat și o reconectare la bucuriile simple ale casei. Experiența canadiană a fost un punct de cotitură asumat. Acolo a găsit satisfacție în antrenorat, dar a înfruntat și dificultățile pandemiei, când sălile s-au închis. A continuat să antreneze într-un spațiu improvizat, având momente de epuizare extremă.
Cu toate acestea, familia reprezintă cea mai mare avere a lui Doroftei. Totuși, ca părinte, poartă un regret profund legat de parcursul celor trei copii ai săi, care nu au ales o carieră sportivă.
Un palmares care vorbește de la sine
Cariera lui Leonard Doroftei rămâne una dintre cele mai strălucitoare din istoria sportului românesc, reușind să se impună la cel mai înalt nivel în ambele ramuri ale boxului:
Box Amator: 239 de victorii și doar 15 înfrângeri. A obținut două medalii de bronz la Jocurile Olimpice (Barcelona 1992 și Atlanta 1996), AUR la Campionatul Mondial (1995) și AUR la Campionatul European (1996 și 1997).
Box Profesionist: În 1997, Doroftei a trecut la profesioniști, alături de clubul canadian Interbox. A cucerit titlul Mondial WBA pe 5 ianuarie 2002, învingându-l pe argentinianul Raul Balbi și a obținut o a doua victorie clară pe 31 mai, la București. De asemenea, a luptat un meci istoric pentru titlurile WBA și IBF cu Paul Spadafora, în care, deși a dominat clar, judecătorii au dictat un rezultat controversat de egalitate.
