Criza tehnică a Regiei Autonome de Transport București (STB) se adâncește, iar zilele de transport public devin tot mai afectate de un colaps logistic greu de controlat. În timp ce, în mod obișnuit, grevele sunt proximate și pot fi rezolvate rapid prin negocieri între sindicate și administrație, situația de față trece dincolo de simple proteste muncitorești: în spate stă o problemă structurală, de natură tehnică și financiară, ce amenință să paralizeze complet serviciul de transport în capitală.
Lichiditățile și piese de schimb, o ecuație dificil de rezolvat
Situația s-a acutizat după ce fluxul de piese de schimb, AdBlue și lubrifianți s-a întrerupt, lăsând vehiculele stricate și imposibil de repus în funcțiune. Conducerea STB avertizează că autobuzele, mai ales cele moderne, sunt dependente de componente și sisteme sofisticate care necesită o mentenanță atentă și piese originale, adesea greu de procurat fără un sistem de aprovizionare funcțional. În prezent, procesul de reparație devine lent și anevoios: chiar dacă Primăria Capitalei ar aloca fondurile necesare, livrarea, recepția și montajul pieselor presupun o perioadă de timp considerabilă.
„Nu mai este vorba despre voință, ci despre o paralizie tehnică și comercială ale cărei cauze nu sunt înțelese pe deplin de cetățeanul care așteaptă autobuzul în stație”, explică surse din cadrul companiei. În plus, furnizorii, nemulțumiți de plățile restante, au recurs la cesionarea creanțelor către recuperatori, iar aceștia solicită garanții financiare solide sau plăți în avans pentru a relua livrările. Într-un astfel de ecosistem, încrederea în capacitatea STB de a-și asigura resursele se distruge zi de zi.
Efectul de domino și riscul de insolvență
Pe termen scurt, autobuzele diesel, precum Otokar sau Mercedes, sunt inaccesibile dacă lipsesc senzorii, sistemele pneumatice sau consumabilele necesare pentru funcționare. Pierderea de condții de siguranță și oprirea vehiculelor în depouri, fără întreținere corespunzătoare, duc la descărcarea bateriilor și la deteriorarea componentelor delicate. Situația s-a agravant și de ieșirea din garanție a autobuzelor turcești Otokar, pentru care sunt necesare piese originale, dificil de obținut în condițiile actuale.
Această pauză tehnică riscă să declanșeze un efect de domino, ducând la reducerea drastică a parcului mobil și, în cele din urmă, la paralizia totală a transportului public. Reporirea flotei la capacitatea inițială va fi lentă, treptată, și, până atunci, bucureștenii se vor confrunta cu autobuze extrem de puține și suprasolicitate.
Cultivarea unui climat de speculație și creșterea tarifelor
Un alt aspect alarmant îl reprezintă riscul ca furnizorii de piese să practice prețuri de specluare, având în vedere dependența critică a STB de anumite componente. În cazul unui colaps logistic, nu mai vorbim doar despre bătălii administrative sau negocieri sindicale, ci despre o luptă pentru supraviețuire tehnică și economică, unde orice întârziere în aprovizionare poate avea consecințe devastatoare.
Între timp, presiunea asupra cetățenilor devine tot mai mare. În timp ce compania se află într-un blocaj logistic, facturile serviciului de transport promit să explodeze. Consiliul General al Municipiului București a pregătit o majorare substanțială a tarifelor: un bilet pentru 90 de minute va ajunge la 5 lei, o creștere de 66%, iar abonamentul de 24 de ore se va scumpi la 14 lei. Primele justificări oficiale vorbesc despre „sustenabilitatea financiară”, dar acesta pare mai degrabă un răspuns la gestionarea defectuoasă a resurselor, mai ales în contextul în care flota nouă ar fi trebuit să reducă cheltuielile de mentenanță.
Politic, interese și riscurile unui faliment social
Criza de la STB nu poate fi explicată doar prin neglijență economică sau dificultăți logistice. Insiders atenționează că în birtul transportului public din București s-a instaurat de mult timp un adevărat fief al intereselor transpartinice, unde angajările pe criterii de rudenie și interese obscure au devenit regula. Furturile sistematice, descoperite în urma unor audituri anterioare, au compromis și mai mult încrederea în capacitatea companiei de a se auto-susține.
„Autobuzele și tramvaiele noi ar fi trebuit să scadă costurile”, a declarat un fost director al STB, însă realitatea este foarte diferită, iar problemele actuale riscă să ducă compania în pragul falimentului tehnic. În cazul în care insolvența va urma, nu doar că vor fi blocate orice fonduri europene pentru investiții sau modernizare, ci va fi confirmat eșecul unui model de gestionare bazat pe nepotism și risipă.
Ultimele evoluții indică faptul că, dacă problema nu va fi rezolvată rapid și eficient, bucureștenii vor trebui să se obișnuiască cu un transport public restrictiv, cu costuri mai mari și cu un serviciu preciar. În această criză profundă, răspunsul politic și managerial va decide dacă, în final, se va ieși din impas sau dacă întregul sistem va rămâne să se urnească în continuare, în așteptarea unui miracol.
Sursa: Buletin.de
