Sport

Un fan pasionat al echipei Dinamo a devenit protagonistul unei povești incredibile, ce ilustrează pasiunea neînfricată pe care o poate genera iubirea pentru culori

Un fan pasionat al echipei Dinamo a devenit protagonistul unei povești incredibile, ce ilustrează pasiunea neînfricată pe care o poate genera iubirea pentru culori

Un fan pasionat al echipei Dinamo a devenit protagonistul unei povești incredibile, ce ilustrează pasiunea neînfricată pe care o poate genera iubirea pentru culori. Într-o singură zi de joi, Mario Cojocaru, elev de liceu și suporter fervent, a încercat să fie prezent, în același timp, la două locații diferite din București, pentru a urmări meciuri ale echipei favorite: handbal la Sala Polivalentă și fotbal pe Arena Arcul de Triumf.

O zi plină de aventură și dileme

Elocventă pentru fanatismul său, povestea lui Mario începe cu dorința de a dovedi că poate fi, literalmente, în două locuri odată. În timpul unei deplasări de aproape 650 de kilometri pentru a susține Dinamo în meciul cu Hermannstadt, adolescentul și-a stabilit un alt obiectiv: să fie prezent atât la meciul de handbal, cât și la partida de fotbal din Cupa României, în București.

„Eu am fost de mic copil un aventurier. Iubeam să plec și să încerc experiențe noi. Era și este ca o joacă pentru mine. Așa se explică și toate ideile SF pe care le mai aveam în perioada în care eram director în Consiliul Elevilor”, povestește Mario, pe peronul stației de tren, chiar înainte să plece spre următoarea destinație. Planul era simplu: să vadă o repriză la handbal și apoi să se îndrepte spre Arena Arcul de Triumf pentru partea a doua a meciului de fotbal.

Însă realitatea obligației și a faptului că nimic nu merge conform planului nu l-a făcut să renunțe. În timp ce se afla în drumul său de la Sala Polivalentă spre stadionul de pe „Arcul de Triumf”, tânărul a prins ultima șansă de a fi în peluza Cătălin Hîldan, acolo unde galeria susține neîntrerupt echipa.

Traiectorie între meciuri și conflictele din tribune

În momentul în care sportivii de la Dinamo începeau repriza secundă, Mario a fost deja în partea de sus a stadionului, cu ochii pe ecranul telefonului și cu speranța de a asista la ambele partide. Numai că, în tumultul atmosferei electrice de la stadion, totul s-a complicat. La pauza meciului de handbal, suporterii din Peluza Cătălin Hîldan și-au strâns steagurile de brigadă și, câțiva minute mai târziu, au părăsit arena în semn de solidaritate cu galeria Peluza Sud, exilată de autorități și supusă unor tratamente diferite pentru același hành.

„Este minutul 35 și secunda 29. Mă ridic și o iau la fugă spre Arcul de Triumf. Cu un Bolt. Nu mai puteam aștepta până la metrou”, spune Mario, amintindu-și acea încercare disperată de a fi în două locuri simultan. Însă, chiar dacă a reușit să ajungă în timp pentru a viziona câteva momente din meciul de fotbal, planul său a fost compromis de tensiunea rețelei și de conflictele din tribune.

Destinul nu i-a permis să finalizeze aventura. În timp ce se îndrepta spre peluza de pe „Arcul de Triumf”, a fost martor la scene de boicot din partea galeriei și la părăsirea forțată a stadionului de o parte din ultrași, în semn de protest față de modul în care le-au fost gestionate intrările și prețurile de bilete.

Decepție și solidaritate în mijlocul conflictelor

Povestea lui Mario nu se termină cu un eșec. În ciuda speranței de a urmări cele două meciuri în același timp, pasiunile sale l-au făcut să nu renunțe și să rămână în zona stadionului, chiar dacă a fost prins în mijlocul unei scene tensionate. „Nu eram dezamăgit că nu mi-am dus aventura până la capăt, ci de situația în care s-a ajuns. Poza aceasta a fost făcută pentru fenomenul acesta de bilocație: să fii prezent în același timp în locuri diferite”, explică tânărul, recunoscând că a fost o experiență care i-a întărit convingerea despre valoarea solidarității, unității și demnității.

În final, Mario și-a încheiat ziua cu o lecție despre limitele fanatismului și despre sacrificiu, reflectând asupra faptului că iubirea pentru Dinamo implică uneori și compromisuri dureroase. În timp ce reacțiile din tribună s-au stins, el încă știa că, în inima lui, pasiunea pentru „câini” rămâne neschimbată, chiar dacă a trebuit să aleagă între două lumi.

Această poveste, plină de curaj și dorință de a fi aproape de echipă, rămâne un exemplu de dedicație pentru suporterii adevărați, chiar și în cele mai complicate și neașteptate circumstanțe. În momentul de față, Mario continuă să aibă visuri și planuri mari, dar și mai mult respect pentru valoarea solidarității și a iubirii pentru culori, chiar și atunci când acestea ies din normele comune.

Sursa: ProSport