O gaură neagră supermasivă, ascunsă în inima galaxiei J1007+3540, a dat naștere unui spectacol cosmic uimitor. Astronomii au observat o erupție dramatică, comparată cu un „vulcan cosmic”, care se extinde pe o distanță de aproape un milion de ani-lumină în spațiu. Descoperirea, detaliată într-un studiu recent, oferă o perspectivă rară asupra modului în care aceste gigante cosmice se pot trezi după perioade lungi de inactivitate.
O trezire spectaculoasă după 100 de milioane de ani
Galaxia J1007+3540 este scena principală a acestui eveniment cosmic. Oamenii de știință au constatat că gaura neagră supermasivă din centrul său a redevenit activă după o pauză de aproximativ 100 de milioane de ani. Această „repornire” bruscă a generat jeturi puternice de plasmă magnetizată, care se propagă cu viteze astronomice. Observațiile realizate cu ajutorul radiotelescoapelor de înaltă sensibilitate, inclusiv cele din Țările de Jos și India, au dezvăluit detalii surprinzătoare despre această erupție.
Studiul arată cum jeturile nou reactivate interacționează cu mediul dens al grupului de galaxii în care este integrată J1007+3540. Presiunea exercitată de acest grup galactic deformează și comprimă jeturile, creând structuri complexe și fascinante. Imaginile obținute demonstrează un jet interior strălucitor și compact, semn al activității recente, în timp ce în jurul lui se întinde o regiune mai veche de plasmă, mai palidă, lăsată în urmă de erupțiile anterioare.
Un „vulcan cosmic” într-un mediu agitat
„Este ca și cum ai privi un vulcan cosmic erupând din nou după epoci de calm”, a declarat cercetătoarea principală Shobha Kumari de la Midnapore City College din India, referindu-se la dimensiunile impresionante ale erupției. Acesta „sculptează structuri ce se întind pe aproape un milion de ani-lumină prin spațiu”.
J1007+3540 este situată într-un grup masiv plin de gaz extrem de fierbinte, ceea ce generează o presiune exterioară intensă. Pe măsură ce jeturile se extind spre exterior, acestea sunt forțate să se îndoaie și să se răsucească, interacționând cu acest mediu dens. Observațiile de la Low Frequency Array (LOFAR) au arătat că lobul nordic al galaxiei este puternic comprimat și deformat, sugerând o interacțiune puternică cu gazul înconjurător. De asemenea, a fost identificată o coadă lungă de emisie, care indică faptul că plasma magnetizată este târâtă prin grup.
Următorii pași în cercetare
Echipa de cercetare intenționează să efectueze observații suplimentare pentru a explora mai în detaliu regiunea centrală a galaxiei J1007+3540. Scopul este de a înțelege mai bine modul în care jeturile recent repornite se deplasează prin acest mediu cosmic complex. Cercetătorii speră că datele obținute vor oferi noi indicii despre comportamentul găurilor negre supermasive și impactul lor asupra galaxiilor în care locuiesc.
Studiul, care a fost publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, a fost realizat de Shobha Kumari împreună cu Dr. Sabyasachi Pal, Dr. Surajit Paul și Dr. Marek Jamrozy.
