Un accident nuclear major, uitat de istorie: Cum o sursă radioactivă abandonată a provocat o catastrofă în Brazilia
În 1987, orașul Goiânia din Brazilia a fost scena uneia dintre cele mai grave catastrofe nucleare urbane din istorie, un eveniment marcat de neglijență și consecințe tragice. O unitate medicală abandonată, destinată tratării cancerului, a devenit sursa unei contaminări radioactive majore, transformând viețile a sute de oameni și lăsând în urmă o umbră a groazei.
O unitate medicală „uitată”
Totul a început cu o unitate de teleterapie cu cesiu-137, folosită pentru tratarea tumorilor superficiale. După ce clinica Instituto Goiano de Radioterapia s-a mutat și a trecut la echipamente cu cobalt-60, unitatea veche a fost lăsată într-o clădire parțial demolată. Deși Comisia Națională pentru Energie Nucleară din Brazilia era la curent cu existența sursei radioactive, dispute juridice au blocat îndepărtarea sa în condiții de siguranță. A rămas, astfel, nesecurizată într-o clădire părăsită.
Pe 13 septembrie 1987, doi bărbați, Roberto dos Santos Alves și Wagner Mota Pereira, au intrat în vechea clinică în căutare de fier vechi. Fără să știe, au transportat o sursă extrem de radioactivă. În încercarea de a demonta aparatul, capsula care conținea clorură de cesiu-137 s-a spart, contaminând mediul înconjurător și expunându-i pe hoți la pericolul radiațiilor.
Curiozitatea fatală și răspândirea contaminării
Dispozitivul a ajuns în posesia lui Devair Alves Ferreira, un negustor de fier vechi. Fascinația sa pentru strălucirea albastră misterioasă, probabil radiații gamma, a dus la o serie de acțiuni fatale. Ferreira și anturajul său au tratat pulberea radioactivă ca pe o curiozitate, arătând-o prietenilor și familiei și chiar eliberând cantități mici din recipient.
În scurt timp, rudele au început să se îmbolnăvească. Soția lui Ferreira, Maria Gabriela Ferreira, a fost cea care a intuit pericolul și a transportat materialul cu autobuzul la un spital. Această acțiune a declanșat, în cele din urmă, o reacție rapidă din partea autorităților, implicând autoritățile locale, comisia națională și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).
Consecințe și lecții învățate
Costul uman al catastrofei a fost unul extrem de ridicat. 250 de persoane au fost iradiate în mod semnificativ, iar patru, inclusiv Maria, au murit din cauza expunerii acute la radiații. Studiile ulterioare au arătat că ratele bolilor asociate cu cesiu-137 nu au depășit semnificativ nivelul din populația generală, dar stigmatizarea și anxietatea legate de cancer au persistat timp de decenii.
Ancheta a dus la acuzații de neglijență criminală împotriva a trei medici de la clinica inițială, iar noile protocoale naționale pentru gestionarea materialelor radioactive au fost elaborate cu sprijinul AIEA. Până la începutul lunii octombrie, sursele contaminate au fost colectate, iar până în martie 1988, oficialii au declarat că viața putea reveni la normal.
Sursa: Go4IT
