La 49 de ani de la cutremurul devastator din 1977, România se află într-o poziție de pregătire mai precară pentru un eventual seism major, decât avea acum aproape jumătate de secol. O spun specialiștii, iar Matei Sumbasacu, inginer constructor și fondator al organizației Re:Rise, atrage atenția că infrastructura țării nu este suficient consolidată pentru a face față unui cutremur de mare magnitudine. Într-un interviu pentru „Adevărul,” acesta subliniază că riscul ca un dezastru să prindă țara nepregătită este tot mai mare, în condițiile în care un astfel de scenariu devine tot mai plausibil pe termen mediu și lung.
Clădiri vulnerabile și consolidare întârziată
În București, peste 400 de imobile sunt încadrate în categoria de risc seismic I — adică cele mai periculoase, cu un potențial ridicat de prăbușire. Mulți dintre aceste clădiri au fost avariate, dar nu prăbușite, în cutremurele din anii 1940 și 1977, și, de atunci, explicit, nu s-au făcut suficiente lucrări de consolidare. Potrivit specialistului, dacă un seism similar cu cel din 1977 ar avea loc acum, numărul clădirilor grav afectate ar crește exponential, la între 2.000 și 3.000.
“Din păcate, procesul de consolidare este extrem de lent și, mai ales, frecvent blocat de interese economice și lipsa de voință politică,” explică Sumbasacu. În timp ce unele legi au fost introduse pentru stimularea lucrărilor de consolidare, aplicarea lor rămâne anevoioasă, iar sancțiunile pentru proprietarii care refuză să investească în siguranța clădirilor sunt rareori aplicate.
Un exemplu clar îl reprezintă fenomenul închirierilor în regim hotelier în centrul Bucureștiului. Chiar dacă legislația interzice în mod explicit închirierea în clădiri aflate în categoria de risc maxim, practica continuă, proprietarii păstrând apartamentele în regim de închiriere, noaptea sau pe termen lung, pe platformele online. Această situație complică eforturile de consolidare, întrucât proprietarii cu influență pot bloca deciziile în adunările generale ale asociațiilor de proprietari.
Eforturi și piedici legislative
Sumbasacu subliniază că, pentru a accelera procesul de consolidare, este nevoie de măsuri legislative mai ferme și de o înlesnire a procesului pentru proprietarii care doresc să îmbunătățească siguranța clădirilor. În plus, el consideră că o abordare esențială este creșterea coeziunii în comunități și sprijinirea vecinilor să devină grupuri active în prevenție, nu doar în reacție la eventuale dezastre.
„Creșterea coeziunii comunitare are cel mai bun raport beneficiu-costi și contribuie în mod direct la sporirea rezilienței locale,” afirmă specialistul.
Pași individuali pentru pregătire
Deși rolul autorităților este esențial, fiecare cetățean poate face, la nivel individual, pași concreți pentru protecție personală. Sumbasacu recomandă ca oamenii să discute în familie despre ce trebuie făcut după un cutremur, să stabilească un punct de întâlnire sigur în exteriorul clădirii și să se pregătească cu un rucsac de urgență, care să asigure supraviețuirea pentru cel puțin 72 de ore.
“Rucsacul de urgență trebuie să conțină tot ce este esențial pentru supraviețuire în situații de dezastru, de la apă și alimente neperisabile până la medicamente și materiale de igienă,” explică inginerul. El recomandă ca pregătirea să fie un proces personal, realizat cu ajutorul listelor și exercițiilor mentale, pentru a evita rutina achiziționării unor pachete gata pregătite, care nu înseamnă, de fapt, o pregătire reală.
În plus, stabilirea unui punct de întâlnire trebuie făcută cu grijă, evitând zone cu clădiri înalte sau obiecte care pot cădea. Este vital să se stabilească și o procedură pentru situația în care membrii familiei nu pot ajunge la întâlnirea stabilită, precum și un plan de comunicare, întrucât rețelele telefonice pot fi indisponibile.
Mituri și realități despre riscul seismic
Un alt aspect important ridicat de specialist este demontarea miturilor sterile. Mulți cred în povești despre blocuri „pe role” sau alte soluții miraculoase, dar realitatea este mult mai complexă. “Orice poveste care ne aduce confort inutil trebuie luată cu gândirea critică,” avertizează Sumbasacu.
În ceea ce privește conștientizarea riscului, cei care locuiesc în zone cu risc seismic pot verifica online, pe site-ul Primăriei București, încadramentul clădirii lor și pot consulta harta realizată de Re:Rise, ce ilustrează în detaliu zonele vulnerabile ale orașului și potențialul de colaps în cazul unui cutremur major.
Anul acesta, specialiștii trag iarăși un semnal de alarmă: dacă un seism de magnitudine mare ar avea loc în prezent, numărul de clădiri afectate ar putea fi de două sau trei ori mai mare decât cel din 1977, iar situația de teren și infrastructura sunt încă extrem de vulnerabile. În ciuda restricțiilor legale și a clasificărilor oficiale, riscul rămâne, iar fiecare dintre noi poate fi parte din soluție, dacă devine mai conștient și mai pregătit pentru ceea ce ar putea urma.
Sursa: Adevărul
