Lipsa predictibilității bugetare amenință continuitatea tratamentului pentru pacienții cu HIV din România
Programul național de tratament pentru HIV funcționează în parametri satisfăcători, însă amenințarea lipsei de resurse financiare stabile riscă să pună în pericol accesul la tratament pentru mii de pacienți. Această situație alarmantă a fost scoasă în evidență de Iulian Petre, director executiv al Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), în cadrul unei conferințe de specialitate. El a avertizat asupra faptului că, din cauza întârzierilor în deblocarea fondurilor, pacienții pot rămâne fără tratament pentru perioade de patru sau chiar cinci săptămâni, punând în pericol sănătatea și viața acestora.
Continuarea finanțării tratamentului, o provocare majoră pentru sistemul de sănătate
Programul național pentru tratamentul HIV din România a fost, până acum, unul relativ eficient, gestionat cu resurse conduse de parteneriate public-privat și sprijin internațional. Cu toate acestea, lipsa predictibilității bugetare reprezintă un obstacol major, pentru că fondurile planificate nu ajung în timp util la spitale. În consecință, pacienții se confruntă cu riscul de a întrerupe terapia antiretrovirală, esențială pentru menținerea sănătății și prevenirea progresiei bolii.
„Până când fondurile ajung la spitale pot trece 4-5 săptămâni, timp în care pacienții riscă întreruperi ale tratamentului”, a explicat Iulian Petre. Acesta a subliniat că astfel de întârzieri creează vulnerabilitate atât pentru sănătatea individuală a persoanelor cu HIV, cât și pentru eforturile naționale de control al epidemiei. În plus, întreruperile bruste ale tratamentului pot conduce la apariția rezistenței la medicamente, ceea ce complică și mai mult gestionarea cazurilor, fiind nevoie de tratamente mai costisitoare și mai complexe.
Contextul sistemului de sănătate și prioritățile actuale
Deși fondurile pentru programele HIV sunt alocate periodic din bugetul național și din surse externe, lipsa predictibilității bugetare a devenit una dintre principalele probleme ale sistemului de sănătate. Criza economică și restructurările bugetare anuale generează din ce în ce mai multe incertitudini în gestionarea resurselor destinate tratamentului pentru bolile cronice, printre care și HIV/SIDA. În cele mai recente luni, reprezentanții sectorului au semnalat dificultăți în asigurarea eficientei distribuiri a fondurilor și în respectarea termenelor de plată către unitățile medicale.
Potrivit specialiștilor, inechitățile în alocarea fondurilor și lipsa unui cadru clar de planificare pe termen lung afectează nu doar pacienții cu HIV, ci și alte categorii vulnerabile. În cazul HIV, această problemă devine chiar o chestiune de viață și de moarte, având în vedere importanța tratamentului continuu pentru controlul infecției și reducerea riscului de transmitere.
Perspectiva viitoare și nevoia de stabilitate
Măsurile de optimizare a alocării bugetare și de creștere a predictibilității au devenit, astfel, imperative pentru autorități. În contextul în care pandemiație a și evidențiat vulnerabilitățile sistemului sanitar, reluarea eforturilor pentru stabilizarea programelor sociale și medicale este urgentă.
Reprezentanții UNOPA continuă să atragă atenția asupra nevoii de a asigura transferuri bugetare fără întârzieri, pentru ca tratamentul HIV să rămână o prioritate și în anii următori. În plus, colaborarea între Ministerul Sănătății, autoritățile locale și societatea civilă trebuie consolidată pentru a garanta accesul continuu al pacienților la terapii esențiale.
Deși procesul este complex și plin de provocări, există speranța că, odată cu conștientizarea riscurilor, autoritățile vor prioritiza implementarea unor mecanisme eficiente de management bugetar. Astfel, România poate preveni o criză a tratamentului pentru HIV și poate asigura o calitate a vieții mărită pentru toți pacienții afectați, pe termen lung.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
