Judecătorii din România aproape că își iau rămas bun de la pensiile anticipate, dar realitatea din sistemul judiciar dezvăluie probleme mult mai adânci decât simpla vârstă de pensionare
După discuțiile ample din ultimele luni despre recalcularea vârstei de pensionare pentru magistrați, realitatea pare să fie mult mai complicată decât un simplu atu legislativ. Într-un interviu recent, Claudiu Drăgușin, judecător cu experiență, a adus în lumină o dinamică mai puțin vizibilă: sistemul judiciar românesc se confruntă cu o criză ce depășește cu mult limitele legii și vârstei de pensionare, fiind mai ales o problemă de volumul de muncă și de reziliență profesională.
Creșterea presiunii asupra judecătorilor tineri și a celor aproape de pensie
Drăgușin susține că expresia „s-a terminat cu pensiile” este mai mult o formulare figurativă, pentru că în realitate, mai mulți judecători și procurori urmează să iasă la pensie în viitorul apropiat, chiar dacă legislația actuală limitează această posibilitate la o anumită vârstă. Însă adevărata problemă, explică el, nu o reprezintă strict vârsta, ci starea de epuizare cauzată de volumul de activitate extrem de solicitant, pe care mulți magistrați îl resimt ca fiind „insuportabil”.
„Există o perioadă de tranziție și înainte. Există și acum, e un pic diminuată. Nu asta era problema. Erau corectate niște probleme ale legii. Problema este legată de vreo 2.000 de magistrați, din cei 7.000 cu totul, care se află la mijlocul profesiei lor în magistratură. Pentru că ei sunt relativ apropiați de vârsta de pensionare și lor li se creează o frustrare și eu pot să o înțeleg omenește”, explică judecătorul.
Această situație nu doar că afectează moralul personalului judiciar, ci riscă să pună în pericol chiar funcționarea sistemului. Magistratul evidențiază faptul că mulți magistrați aleg să-și părăsească funcțiile anticipat, nu pentru că ar dori o vacanță de lux, ci pentru că efortul de a menține ritmul de lucru devine insuportabil.
Volumul de muncă și mentalitatea privind pensionarea
Potrivit lui Drăgușin, pentru judecători și procurori, „pensionarea nu e o dorință de a merge în Maldive sau de a sta pe plajă” ci o necesitate, cauzată de volumul uriaș de sarcini administrative și judiciare, care îi epuizează inclusiv fizic și psihic. El remarcă faptul că sistemul judiciar românesc nu a reușit până acum să adapteze condițiile de muncă astfel încât să reducă stresul și oboseala, iar această stare de fapt contribuie la percepția că pensionarea este o modalitate de a scăpa de un mediu profesional extrem de solicitant.
„Și asta e și vina noastră a CSM-ului ca instituție, nu neapărat a actualei structuri, ci a tuturor CSM-urilor că n-au avut lucrul ăsta în atenție. Oamenii văd pensionarea ca pe o modalitate de a scăpa…”, adaugă magistratul.
Criza resimțită de sistem a fost accentuată și de dificultățile de a menține un ritm de lucru sănătos, unde întreruperile sau problemele de sănătate pot duce la întârzierea deciziilor și, implicit, la o degradare a calității justiției. Drăgușin avertizează că aceste condiții pot duce la o diminuare dramatică a performanțelor judecătorilor, dacă nu se iau măsuri concrete.
Perspective și soluții pentru viitor
În timp ce unele cazuri de magistraturi care aleg să se pensioneze pentru a se relaxa pe plajele din Maldive sunt evidențiate pe alocuri în rândul anecdoticelor, cifra nu reprezintă decât o mică fracție din fenomenul general. Problema rămâne în a crea un sistem sustenabil din punct de vedere al resurselor umane și al condițiilor de muncă, pentru a evita exodul precipitat al judecătorilor aflați aproape de pensie și, totodată, pentru motivarea celor aflați la început de carieră.
Privind în perspectivă, este clar că soluțiile trebuie să fie mai ample și cuprinzătoare, vizând nu doar ajustări legislative, ci și reforme în managementul resurselor umane și în modul de organizare al instanțelor. Numai astfel se va putea asigura o justiție de calitate, capabilă să facă față provocărilor vremurilor, fără ca judecătorii să rămână epuizați și demoralizați la final de carieră.
Discuțiile despre schimbări la nivel legislativ și managerial continuă, însă riscul ca sistemul să se auto-distrugă dacă nu se iau măsuri concrete devine tot mai real. În fond, sănătatea și stabilitatea sistemului judiciar depind în ultimă instanță de condițiile de muncă ale celor care aplică legea zi de zi.
Sursa: Mediafax
