Descoperire impresionantă: asteroizii din sistemul Didymos poartă urme de resturi cosmice »
O analiză amănunțită a imaginilor realizate de misiunea DART a NASA a adus în vedere o descoperire surprinzătoare: pe suprafața asteroidului satelit Dimorphos, au ieșit la iveală dungi palide, formate din ce echipa de cercetători o numește “bulgări de zăpadă cosmici”. Aceste urme reprezintă prima dovadă vizuală clară că materialul poate fi transferat natural de la un asteroid părinte, Didymos, către satelitul său mic.
O cale nouă spre înțelegerea activității asteroizilor binari
În ultimii ani, astronomii au descoperit că aproximativ 15% dintre asteroizi ce trec pe lângă Pământ fac parte din sisteme binare, adică sunt însoțiți de un companion mai mic, care orbitează în jurul lor. Concepția anterioră privitor la aceste perechi era că reprezintă structuri relativ statice, însă cercetările recente din cadrul Universității din Maryland (UMD) indică exact contrariul.
„Am crezut că este ceva în neregulă cu camera sau cu procesarea imaginilor, însă, după curățarea datelor, am realizat că modelele erau consistente cu impacturi de viteză mică, asemănătoare unor bulgări de zăpadă cosmici aruncați de pe un corp pe altul”, explică Jessica Sunshine, profesor la UMD și autor principal al studiului.
Această descoperire relevă, prin imagine, un fenomen cunoscut drept efectul YORP, numit astfel după cercetătorii care l-au identificat. În esență, lumina solară poate accelera treptat rotația asteroizilor mici, iar odată ce viteza de rotație crește, porțiuni de material de pe suprafață se desprind și sunt aruncate în spațiu.
Calculele realizate de echipa de cercetare arată că, în cazul sistemului Didymos – Dimorphos, resturile desprinse din cauza rotației rapide a asteroidului părinte au fost aruncate cu doar 30,7 centimetri pe secundă, apoi și-au continuat drumul în spațiu cale de milioane de ani.
Imagini și dovezi vizuale de necontestat ale dinamismului asteroidilor
Cercetătorii au analizat timp de luni de zile fotografiile surprinse de sonda DART în 2022, înainte de impactul cu asteroidul Dimorphos, coliziune menită să testeze tehnologia de deviere a unor corpuri cerești periculoase. În imagini, ei au observat aceste dungi luminoase, în formă de evantai, pe suprafața satelitului, fiind pentru prima dată când au reușit să vizualizeze materialul care călătorește natural între două asteroizi.
Inițial, acești cercetători au suspectat o eroare de procesare, însă ulterior, tehnici avansate de curățare a datelor le-au permis să demonstreze autenticitatea acestor urme. În plus, au reușit să localizeze cu precizie regiunea de pe Dimorphos de unde porneau aceste resturi, lângă ecuatorul satelitului, o zonă care teoretic ar fi trebuit să fi fost afectată de impactul cu DART.
„Am ajuns să vedem aceste raze care înfășoară Dimorphos, ceva ce nimeni nu a mai văzut până acum”, declară Tony Farnham, cercetător la UMD. Aceste imagini și analize vin în sprijinul teoriei că modul în care asteroizii binari se modifică și își schimbă în mod natural structura este mult mai dinamic decât se credea anterior, iar resturile pot fi propagate și după milioane de ani de la impacturi minore.
Implicații pentru strategia de apărare planetară
Un aspect interesant al acestor observații este și faptul că, chiar dacă resturile sunt mici, ele pot avea un impact major asupra înțelegerii proceselor de formare și evoluție ale asteroizilor și, implicit, asupra strategiilor de apărere planetară. O misiune europeană, numită Hera și planificată să sosească la Didymos în decembrie 2026, va putea verifica aceste concluzii și va oferi explicații mai clare despre modul în care aceste resturi se comportă după impactul cu DART.
„Acum știm că asteroizii sunt mai dinamici decât se credea anterior, ceea ce ne va ajuta să ne îmbunătățim modelele de apărare planetară”, subliniază Jessica Sunshine. Într-un moment în care riscurile de impact cu corpuri de dimensiuni variabile devin tot mai relevante, aceste descoperiri deschid perspective noi pentru dezvoltarea unor tehnologii și strategii mai eficiente, capabile să influențeze și, eventual, să împiedice traiectoria unor asteroizi periculoși.
Pe măsură ce cercetările continuă șiwe tehnologia avansează, chiar și manipularea și înțelegera acestor “bulgări de zăpadă cosmici” pot deveni un element esențial în protejarea Pământului de posibile coliziuni cu corpuri cerești. Întregul domeniu al apărării planetare se află acum într-un punct de cotitură, mai conștient ca niciodată de dinamismul și complexitatea sistemelor din univers.
Sursa: Descopera
