Dezlegarea misterului navei H.L. Hunley, primul submarin care a scufundat o navă de război inamică
Misterul navei H.L. Hunley, vasul confederat din timpul Războiului Civil american, care a devenit primul submarin din istorie ce a scufundat o navă de război inamică, a fost soluționat de cercetările moderne. Timp de mai bine de un secol, explicarea motivului pentru care membrii echipajului, format din opt oameni, nu au făcut niciun efort să se salveze după atacul din 1864, a reprezentat un adevărat puzzle pentru istorici și arheologi.
Cei care au scos la suprafață nava în anul 2000 au găsit o scenă surprinzător de liniștită. În loc de haosul așteptat după un dezastru naval, membrii echipajului erau agățați de pozițiile lor, constatare ce a atras atenția cercetătorilor. Fiecare dintre aceștia părea că și-a acceptat soarta, fără a se înghesui sau a manifesta întrebări de supraviețuire. Astfel, comportamentul lor aparent calm a fost interpretat inițial ca fiind semnul unei surprize sau al unei rezistențe disperate.
Descoperirea științifică care a explicat tragicitatea echipajului Hunley
Trezirea curiozității a venit însă odată cu un studiu aparținând universității Duke din 2017. Conducerea cercetării, coordonată de Rachel M. Lance, a folosit modele la scară și simulări de explozie pentru a înțelege efectele torpilei cu praf de pușcă lansată de Hunley. Spre deosebire de proiectilele moderne, această torpilă era atașată de o bară lungă de metru sau mai mult, fixată de prova submarinului.
Rezultatele studiului au arătat că explozia produsă de torpilă a generat o undă de șoc secundară, care a trecut prin corpul navei și, implicit, prin trupurile membrilor echipajului. Această undă de șoc a avut ca efect traume fatale pentru cei aflați la bord, în special pentru plămâni și creier. Amploarea și rapiditatea cu care s-au produs aceste traume explică de ce echipajul nu a avut nici măcar timpul să încerce să se salveze. Potrivit simulărilor, probabilitatea de supraviețuire în astfel de condiții era mai mică de 16%.
Impactul undei de șoc asupra echipajului și consecințele exacte ale dezastrului
Concluzia majoră la care au ajuns cercetătorii este că membrii echipajului Hunley au fost uciși sau incapacitați instantaneu de presiunea exercitată de unda de șoc. Ei nu s-au înecat în mod tradițional sau în timpul unor lupte prelungite, ci, cel mai probabil, au murit înainte de a-și putea da seama că nava se scufundă.
Această realitate contrazice imaginarul popular despre o luptă lentă și chinuitoare, în care oamenii încearcă disperat să se salveze. În cazul Hunley, moartea a avut loc ca urmare a propriului lor armament, într-un mod neașteptat și rapid. Într-o scrisoare, locotenentul George E. Dixon, comandantul navei, a descris echipajul ca fiind „cel mai bun pe care l-am văzut vreodată”. În același timp, ei au fost victimele propriei reușite militare, dar și ale tehnologiei primitive, care nu prevedea măsuri de siguranță pentru astfel de explozioni.
Rămâne de menționat că această descoperire științifică pune capăt unor discuții vechi legate de modul în care s-au produs decesele echipajului Hunley, oferind o explicație clară și bazată pe simulări moderne. În plus, aceasta răspunde uneia dintre cele mai mari enigme ale istoriei navale din SUA, după ce în urmă cu aproape 160 de ani, vasul confederat a reușit să scufunde un vas de război inamic, dar a plătit cu viața echipajul său pentru această reușită.
Un eveniment de referință pentru istoria navală și cercetarea tehnologică din domeniu a fost anunțat pentru anul 2023, când se prevede realizarea unor noi analize și descoperiri pe baza datelor obținute din simulări și fotografii recente ale navei Hunley.
Sursa: Go4IT
