Creierul adolescentului nu se finalizează la 25 de ani, ci este un mit fiindcă dezvoltarea sa este un proces continuu, mult mai complex și nu se oprește brusc

Originea credinței în pragul de 25 de ani

Dezvoltarea creierului uman a fost studiată intens în ultimele decenii, mai ales prin imagistica cerebrală. În anii ’90 și începutul anilor 2000, cercetătorii au scanat mii de creiere pentru a urmări modificările în timp. Rezultatele arătau că materia cenușie, esențială pentru funcționarea cerebrală, suferă schimbări semnificative în adolescență. Deoarece aceste modificări se opreau în jurul vârstei de 20 de ani, s-a estimat că procesul de maturizare se încheie în jurul vârstei de 25 de ani.

Kate Mills, neuroștiințifică, menționează că această cifră a fost adoptată pentru că „sună bine” sau pentru că e ușor de amintit. La rândul său, Larry Steinberg, expert în dezvoltarea adolescentului, explică că numărul a ajuns în cultura populară printr-un mecanism de transmitere simplistă, fără o bază solidă în cercetare.

Ce spun noile studii despre dezvoltarea creierului

Un studiu publicat în noiembrie 2025 de Universitatea Cambridge a analizat peste patru mii de scanări RMN ale indivizilor de la naștere până la 90 de ani. Rezultatele arată că procesul de reorganizare cerebrală continuă pe tot parcursul vieții, chiar și după vârsta de 30 de ani. Cortexul prefrontal, zona implicată în luarea deciziilor și controlul impulsurilor, nu devine brusc complet activ după 25 de ani.

Specialiștii au explicat că, de fapt, în jurul acestei vârste se finalizează mielinizarea, adică procesul de învelire a conexiunilor neuronale cu un strat izolator, ceea ce accelerează comunicarea între neuroni. Este un moment important, dar nu înseamnă că restul creierului rămâne nedezvoltat sau inutilizabil până atunci. Creierul reprezintă un sistem dinamic care continuă să se rafineze și să se adapteze pe parcursul întregii vieți.

Adolescenți și decizii: de ce nu sunt „incompleți”?

Ideea că lobul frontal se „închide ca o portieră” exact la 25 de ani nu se susține din punct de vedere științific. Adolescenții nu sunt mai puțin raționali, ci se află într-un proces de învățare și de adaptare. În situații de mare emoție sau presiune socială, le poate fi dificil să proceseze pe termen lung, nu pentru că le lipsește o anumită zonă a creierului, ci pentru că este vorba despre modul în care funcționează sistemul lor nervos în contexte specifice.

Cercetările arată că deciziile riscante ale adolescenților apar mai ales din cauza a ceea ce experții numesc „hot cognition”, adică procese rapide, influențate de emotivitate și de dorința de recompensă. În condiții mai liniștite și în absența presiunii sociale, acești tineri pot funcționa la fel de bine ca și adulții, sau chiar mai bine în anumite situații.

Creierul uman nu se oprește în progres odată cu atingerea unei anumite vârste. Procesul de învățare și adaptare continuă, iar la 16, 32 sau 60 de ani, creierul rămâne un organ fascinant, capabil de reorganizare și transformare constantă.

Noutățile din cercetări arată că, mai degrabă, vorbește despre o continua rafinare a conexiunilor neuronale, nu despre finalizarea definitivă a dezvoltării. Până în prezent, nimeni nu a identificat un punct brusc sau un moment de încheiere completă a formării creierului. Așadar, ideea de „creier incomplet până la 25 de ani” se dovedește a fi o simplificare excesivă și nu o realitate științifică, fiindcă procesul de dezvoltare a creierului uman durează toată viața.