Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) a prezentat astăzi declarația sa în cadrul procesului de la Assen, Țările de Jos, unde sunt judecați autorii furtului din Drents Museum. Incidentul din ianuarie 2025, soldat cu utilizarea explozibililor, este considerat de MNIR un atac grav asupra patrimoniului cultural internațional. Unul dintre artefactele furate este Coiful de la Coțofenești, o piesă de o importanță istorică majoră pentru România.
Pierderea simbolurilor naționale
Pe lângă Coiful de la Coțofenești, au fost furate și trei brățări dacice regale din AUR, bijuterii incluse în Tezaurul României. MNIR a subliniat că aceste piese sunt mult mai mult decât simple obiecte materiale. Ele reprezintă valori de patrimoniu de importanță excepțională, aparținând memoriei culturale a României și patrimoniului cultural universal. Dispariția coifului, un simbol puternic al istoriei și demnității culturale românești, a fost resimțită ca o „rană adusă memoriei colective”. Furtul a provocat șoc și revoltă în rândul cetățenilor, smulgând o parte valoroasă din trecutul României.
Impactul asupra cooperării culturale
MNIR a atras atenția asupra prejudiciului moral și profesional suferit. Generații întregi de specialiști, muzeografi, arheologi, conservatori și istorici au dedicat timp și efort pentru conservarea și protejarea acestor artefacte. Furtul a lovit în plin misiunea fundamentală a muzeului: apărarea patrimoniului comun. Consecințele incidentului au depășit granițele naționale, afectând cooperarea culturală dintre instituțiile europene. Actul de vandalism a generat teamă și suspiciune, punând sub semnul întrebării viitoarele împrumuturi muzeale și deteriorând încrederea în colaborările internaționale.
Evenimentul a avut, de asemenea, un impact social semnificativ. În spațiul public, furtul a alimentat neîncrederea și discursurile ostile față de MNIR și față de ideea schimburilor culturale internaționale. Declarația MNIR a menționat că furtul a fost perceput drept o umilință națională, fiind exploatat pentru a amplifica tensiuni și sentimente anti-europene. MNIR subliniază că prejudiciul cauzat de dispariția acestor artefacte nu poate fi cuantificat în bani. Coiful și brățările dacice poartă în ele informație istorică irepetabilă și o valoare simbolică de neînlocuit.
Apelul către justiție și viitorul patrimoniului
MNIR face apel la instanța din Assen să trateze cazul cu toată seriozitatea, considerând fapta un atac excepțional asupra patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor. Instituția a subliniat că dispariția acestui tezaur rănește nu doar România, ci întreaga memorie europeană. MNIR își exprimă încrederea că autoritățile române vor continua eforturile pentru recuperarea artefactelor și atenuarea efectelor acestui incident, în conformitate cu legislația națională și directivele europene.
Autoritățile continuă investigațiile legate de soarta ultimei brățări dispărute, care nu a fost încă recuperată. În timpul audierilor, Bernhard Z. a declarat că nu deține nicio informație despre artefactul lipsă, arătându-se indignat că este considerat principalul suspect.
