Județul Neamț se confruntă cu o situație extrem de gravă: aproape 4% din suprafața de pădure a regiunii, adică peste 10.500 de hectare, se află într-un adevărat impas juridic. Pădurile în cauză sunt practic fără stăpân, iar lipsa unei proprietăți clare a dus la vulnerabilitatea acestor zone în fața tăierilor ilegale și a altor nereguli. Angajamentul pentru o gestiune responsabilă și durabilă a pădurilor pare să fie, în aceste condiții, un vis îndepărtat, iar consecințele deja se fac simțite.
Păduri fără proprietar, o problemă veche și nesoluționată
Situația din Neamț are rădăcini adânci în procesul de retrocedare a terenurilor forestiere, realizat în anii ’90, conform Legii 18 din 1991. Aceasta a fost rezultatul unei încercări de a repara nedreptățile din trecut, dar, în practică, a generat câteva probleme de cronofag. Ocoalele silvice, entități create pentru gestionarea pădurilor, aveau atribuția de a pune la dispoziția comisiilor locale suprafețe forestiere pentru redistribuire, fără însă să asigure o comunicare corectă cu proprietarii reali sau cu moștenitorii acestora.
Astfel, în multe cazuri, terenurile au fost atribuite unor persoane sau entități fără ca adevărata situație juridică să fie clară. În plus, mulți dintre cei care și-au recâștigat pădurile în urma retrocedărilor au decedat în timp, iar urmașii lor nu au făcut pașii necesari pentru a-și însuși formal proprietatea. În același timp, un număr semnificativ de terenuri nu au beneficiat niciodată de un titlu de proprietate clar emis, creând un vid legal greu de reparat.
Blocat pe termen lung: arhivele și rolul Institutului Proprietăți
Când a fost înființată Garda Forestieră, în 1999, i s-au atribuit sarcini clare: întocmirea și gestionarea evidenței proprietăților forestiere. În teorie, aceasta ar fi fost soluția pentru a clarifica situațiile litigioase, însă în practică, sistemul s-a blocat în timp. De peste 26 de ani, documentele și evidențele necesare pentru identificarea proprietarilor lipsesc din arhivele primăriilor sau ale ocoalelor silvice și, astfel, procesul de clarificare a situației a rămas suspendat.
Rezultatul este un teren de naftalină, afectat de lipsa de claritate în ceea ce privește drepturile proprietarilor. În aceste condiții, pădurile fără stăpân devin vulnerabile și pot fi exploatate fără controale eficiente, mai ales în contextul în care nu există pază sau măsuri silvice reglementate.
Perspective și consecințe
Situația de la Neamț nu este un caz izolat, ci reflectă o problemă mai vastă existentă în mai multe județe ale țării. Gestionarea terenurilor forestiere fără o evidență clară este un motiv de preocupare pentru autorități, care caută soluții pe termen lung pentru deblocarea situației. În prezent, autoritățile încearcă să modernizeze sistemul de arhivare și să implementeze tehnologii digitale pentru a putea identifica cu mai multă precizie proprietarii terenurilor forestiere.
Între timp, pădurile fără stăpân rămân o amenințare, mai ales în contextul creșterii riscurilor de tăieri ilegale sau de exploatare necontrolată. Măsuri mai ferme și o legislație mai clară sunt necesare pentru a proteja aceste resurse vitale, dar și pentru a stimula o gestionare responsabilă și durabilă a fondului forestier național. În lipsa unor intervenții eficiente, pădurile neclare din Neamț și din alte zone ale țării riscă să devină adevărate terenuri ale ilegalității sau, chiar mai rău, ale dispariției.
Sursa: Europafm.ro
