Economie

Prioritatea la cumpărare pentru terenurile agricole din extravilan, în contextul legislatiei recente din România, devine un aspect esențial atât pentru investitori, cât și pentru fermierii locali

Prioritatea la cumpărare pentru terenurile agricole din extravilan, în contextul legislatiei recente din România, devine un aspect esențial atât pentru investitori, cât și pentru fermierii locali

Prioritatea la cumpărare pentru terenurile agricole din extravilan, în contextul legislatiei recente din România, devine un aspect esențial atât pentru investitori, cât și pentru fermierii locali. Modificările aduse Legii nr. 17/2014, care reglementează tranzacțiile cu terenuri agricole, au fost menite să controleze și să limiteze speculațiile pe această piață, asigurând în același timp protecția exploatațiilor agricole și interesul național. Legislația a fost ajustată în mod semnificativ în ultimii ani, în încercarea de a crea un echilibru între liberalizarea pieței și conservarea terenurilor pentru activități agricole durabile.

Cine are prioritate la cumpărare: criterii și restricții

Potrivit legislației în vigoare, în cazul vânzărilor terenurilor agricole situate în extravilan, prioritatea le revine, în anumite condiții, fermierilor și actorilor locali. În primul rând, aceștia trebuie să fie autorizați să opereze în domeniul agricol, cu o experiență recunoscută, pentru a putea achiziționa aceste bunuri. Legislația impune ca, înainte de a fi oferit unui investitor din afara zonei, terenul să fie oferit mai întâi comunității locale, astfel încât să se reducă riscul ca terenurile să fie achiziționate doar în scop speculativ.

Un aspect fundamental prevede că vânzarea terenurilor agricole extravilane nu se poate face oricui, la libera alegere a proprietarului, ci trebuie să se respecte anumite etape de selecție. Purchase-ul se face în ordinea drepturilor, având prioritate fermierii locali, apoi cei cu legătură directă cu zonele rurale, și doar în anumite condiții, actele fiind supuse verificărilor de către autoritățile competente. Aceasta schimbare legislativă a fost gândită pentru a evita ca terenurile agricole să fie înstrăinate către entități investitoriale fără legătură cu comunitățile locale și pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a zonei rurale.

Impactul noilor reguli asupra tranzacțiilor și pieței agricole

Măsurile introduse au creat un cadru mai clar și mai strict în procesul de vânzare, însă au generat și anumite controverse pe piața imobiliară agricolă. În timp ce fermierii și asociațiile agricole salută aceste reglementări, considerându-le o modalitate de a proteja terenurile pentru activități productive locale, investitorii văd în aceste restricții un obstacol în accesul liber la piață. În plus, aceste reguli vin și în contextul unor inițiative europene de asigurare a sustenabilității și a protecției mediului în agricultura românească.

De asemenea, aceste schimbări au influențat prețurile terenurilor agricole, tendința fiind de creștere, pe fondul frustrării celor care doresc să intre pe piață în condiții mai restrictive. Autoritățile și experții continuă să monitorizeze impactul acestor legi asupra pieței și să exploreze soluții pentru a echilibra interesele de dezvoltare economică cu cele de protecție a patrimoniului agricol național.

Perspectivele pentru viitor indică faptul că legislația va suferi ajustări în continuare, pe măsură ce se va observa modul în care aceste reguli influențează sustenabilitatea și viabilitatea exploatațiilor agricole. În același timp, se caută metode pentru a sprijini fermierii locali și pentru a dezvolta o piață funcțională, în care prioritatea și transparența să fie pilonii principali. Până în prezent, acest cadru legal reprezintă o încercare de a armoniza interesele economice și sociale, într-un context în care agricultura românească are un rol strategic pentru întreaga țară.

Sursa: Capital