O mamă americană de origine chineză a povestit experiența sa de a-și trimite fiica la o școală din China, în timpul unei vizite în țara natală a familiei, și a reflectat asupra diferențelor din sistemele educaționale din cele două țări. Grace Cong Sui, care și-a crescut copilul în Los Angeles, a decis să-și înscrie fiica la o grădiniță locală din Qingdao pentru două luni, ocazie în care s-a confruntat cu surprize legate de modul în care educația și comunicarea în timpul orelor s-au diferit față de cele din Statele Unite.
Una dintre cele mai interesante observații ale lui Cong Sui a fost modul în care profesorii chinezi au reușit să mențină o legătură constantă și detaliată cu părinții. În fiecare zi, mama fiicei sale primea mesaje scrise în limba chineză, însoțite de fotografii aproape cronologice ale activităților zilnice ale copilului. „Mi-a trimis chiar și poze cu fiica mea zâmbind în timp ce mânca, sau jucându-se cu alți copii”, povestește ea. În contrast, în sistemul de educație american, această comunicare este adesea limitată la rapoarte generale sau poze sporadice postate pe rețelele sociale.
Această abordare mai personală și mai transparentă în școlile din China nu a trecut neobservată pentru Cong Sui, care a apreciat atenția cu care educatorii monitorizează și comunică despre progresul și starea emoțională a copilului. „Mi-a trimis și mesaje în care spunea că fiica mea a început să mănânce legume la prânz și a băut lapte în după-amiază”, adaugă ea.
Unul dintre cele mai evidente contrasturi a fost structura zilnică a activităților. În China, școala se desfășoară într-un mediu cu reguli stricte, unde chiar și timpul de joacă sau de relaxare este mai structurat și mai controlat. În plus, clădirea școlii din Qingdao are o fermă pe teren, unde copiii pot hrăni animale precum iepuri și rațe, sau se pot juca în interior dacă vremea nu permite activități în aer liber.
De cealaltă parte, în cancelariile din Los Angeles, timpul petrecut în aer liber este adesea limitat iar activitățile se desfășoară pe o suprafață mare de gazon, unde copiii au libertate mai mare de a se juca. Cong Sui a remarcat cât de mult influențează mediul fizic și reguli sistemul de învățare și de socializare.
Un alt aspect semnificativ este utilizarea tehnologiei. În China, TV-urile și gadgeturile sunt permise doar pentru scopuri educaționale, iar copiii petrec timpul jucându-se cu jucării și interacționând cu cadrele didactice. În schimb, în școlile din California, copiii vizionează des desene animate, uneori pentru o jumătate de oră, așa cum specifică mama eleviței.
După experiența din China, Cong Sui a început să se gândească serios dacă ar fi bine să își mute fiica în țara natală pentru studiile timpurii. „Mi-a fost greu să nu mă simt neliniștită când fiica mea plângea în prima zi de grădiniță, în ciuda faptului că în Los Angeles fusese întotdeauna fericită la grădiniță”, relatează ea. Însă, pe măsură ce zilele au trecut, a fost impresionată de reacțiile și atitudinea personalului educațional, mai ales că fiica sa își revenise rapid.
În timpul celor două luni în Qingdao, grupa zilnică a fost plină de activități, de la participarea la sărbători tradiționale la îngrijirea animalelor și participarea la mesaje și mâncăruri locale. La întoarcerea în Los Angeles, mama s-a simțit chiar mai conștientă de diferențele fundamentale care influențează modul în care se dezvoltă copiii în aceste sisteme. „Când am plecat din China, știam că fiica mea va avea o experiență de învățare diferită, dar faptul că am avut posibilitatea să compar direct m-a făcut să apreciez atât metodele, cât și limitările fiecăruia”, afirmă ea.
De la întoarcerea în California, Cong Sui notează că fiica sa afirmă că i-a plăcut școala din China, dar și că îi lipsește experiența de acasă. Data exactă a reîntâlnirii cu rutina din Los Angeles este programată pentru 15 martie, moment în care mama și fiica vor evalua împreună ce variante de educație urbană se vor urma în continuare.
Sursa: Yahoo.com
