Sănătate

Cum reușesc furnicile nocturne să navigheze în întuneric? O descoperire surprinzătoare scoate la iveală mecanisme sofisticate de orientare folosite de aceste mici insecte, în timp ce pentru specii precum păsările migratoare sau peștii sunt binecunoscute traseele solare sau lumina Lunii

Cum reușesc furnicile nocturne să navigheze în întuneric? O descoperire surprinzătoare scoate la iveală mecanisme sofisticate de orientare folosite de aceste mici insecte, în timp ce pentru specii precum păsările migratoare sau peștii sunt binecunoscute traseele solare sau lumina Lunii

Cum reușesc furnicile nocturne să navigheze în întuneric? O descoperire surprinzătoare scoate la iveală mecanisme sofisticate de orientare folosite de aceste mici insecte, în timp ce pentru specii precum păsările migratoare sau peștii sunt binecunoscute traseele solare sau lumina Lunii. În lumea enigmatică a vieții nocturne, unde reperele vizuale sunt limitate și traiectoria Lunii se schimbă constant, aceste insecte mici devin subiectul unor cercetări ce pot revoluționa înțelegerea noastră despre adaptarea la mediu.

Furnicile nocturne și misterul orientării

Un studiu recent publicat în prestigioasa revistă Current Biology relevă că furnicile nocturne de tip Myrmecia midas au dezvoltat un mecanism complex pentru a-și păstra direcția peste noapte. Spre deosebire de Soare, ale cărui traiectorii sunt relativ stabile zilnic, Luna își schimbă poziția pe cer în mod variabil, alternând între faze vizibile și perioade de întuneric total. Astfel, cercetătorii se întrebau dacă aceste insecte pot anticipa, sau cel puțin ajusta, traiectoria aparentei mișcări lunaide.

Pentru a răspunde la această întrebare, specialiștii s-au concentrat pe furnicile Myrmecia midas, urmărindu-le traseele după expunerea la cerul nopții. Unele insecte au avut posibilitatea de a vedea Luna și, astfel, de a-și memora direcția, în vreme ce altele au fost opacizate vizual, fiind ținute în întuneric în timpul în care mișcarea aparentă a Lunii varia rapid.

Rezultatele au demonstrat clar că furnicile care puteau percepe Luna și-a actualizat în mod corect direcția de deplasare. În schimb, cele păstrate în întuneric au prezentat erori în orientare. „Ele tind să subestimeze accelerația sau încetinirea aparentă a Lunii, orientându-se ușor spre stânga sau spre dreapta, în funcție de moment,” explică cercetătorii. Acest lucru sugerează că furnicile nu se bazează doar pe poziția curentă a Lunii, ci și pe ultima viteza observată, pentru a face o extrapolare a mișcării acesteia.

Mecanisme de recalibrare și importanța reperezilor

Studiul avansează ideea că aceste insecte mici își actualizează dinamic „busola selenară”, folosind repere de pe orizont și ajustându-și astfel traseul cu fiecare noapte. În experimente suplimentare, cercetătorii au testat comportamentul furnicilor în medii diferite: cu peisaj familiar, fără repere vizuale sau în condiții de întuneric complet, sub coronamentul copacilor sau în câmp deschis.

Rezultatele au fost concludente: furnicile își păstrau orientarea corectă doar atunci când puteau vedea cerul și reperele din jur. În condiții de privare a acestor indicii, erorile de navigare erau constante și semnificative. Astfel, cercetătorii concluzionează că aceste insecte își recalibrează frecvent „busola selenară”, iar poziția Lunii este actualizată zilnic, pentru a ține pasul cu schimbările constante ale traiectoriei. Acest lucru indică o sofisticare remarcabilă a sistemului lor de orientare, ce combină memorarea, extrapolarea și reacțiile vizuale.

Pentru alte specii, stelele sunt încă o posibilitate

Deși studiul se concentrează pe furnici, cercetătorii nu exclud faptul că alte animale nocturne, precum păsările sau anumite reptile, se bazează pe un sistem similar sau o combinație între lumina Lunii și alte repere. Însă, mecanismele exacte nu sunt încă pe deplin înțelese și necesită cercetări suplimentare.

În plus, această descoperire adaugă o dimensiune importantă în înțelegerea adaptabilității animalelor mici, dezvăluind o metodă sofisticată de navigare în medii caracterizate de variabilitate. Chiar dacă încă nu există probe concrete despre utilizarea stelelor de către aceste furnici sau alte specii nocturne, posibilitatea rămâne deschisă, iar cercetările viitoare ar putea aduce lumină asupra unor strategii de navigație mult mai complexe decât se credea anterior.

Noile perspective în domeniul biologiei animalelor oferă o înțelegere tot mai profundă asupra modului în care aceste viețuitoare mici, aparent simple, pot avea sisteme de orientare extrem de sofisticate. Astfel, studiile în continuare vor contribui nu doar la cunoașterea biodiversității, ci și la potențiale aplicații în navigație și robotică, inspirate din aceste mecanisme naturale remarcabile.

Sursa: Descopera