Oamenii de știință au descoperit că genetica ar putea juca un rol mult mai important în determinarea longevității umane decât se credea anterior. Un nou studiu sugerează că genele pot fi responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele privind durata de viață a oamenilor, dublând estimările anterioare. Cercetarea, realizată de Institutul Weizmann, ar putea schimba modul în care cercetătorii înțeleg îmbătrânirea.
Genele, mai importante decât s-a crezut
Studiul a analizat baze de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca, inclusiv gemeni crescuți separat. Această abordare a permis separarea mai eficientă a influențelor genetice de cele de mediu. În plus, cercetătorii au dezvoltat o metodă inovatoare pentru a filtra decesele cauzate de accidente, infecții și alți factori externi.
Estimările anterioare sugerau că factorii moșteniți explicau aproximativ 20 până la 25 la sută din diferențele de durată a vieții, iar unele studii mai mari au plasat cifra sub 10 la sută. Noua cercetare, publicată în revista Science, contestă aceste date. Descoperirile indică o influență genetică mult mai puternică, care a fost mascată de-a lungul timpului.
Conform constatărilor, genetica poate reprezenta aproximativ jumătate din variația duratei de viață a omului. Această descoperire sugerează că ar putea exista gene specifice care influențează durata de viață.
Metode inovatoare în cercetare
Studiul a fost condus de Ben Shenhar, din laboratorul profesorului Uri Alon de la Departamentul de Biologie Celulară Moleculară al Institutului Weizmann. Echipa a creat o nouă abordare analitică, folosind modele matematice și simulări pentru a distinge decesele legate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi. Această abordare a dus la o înțelegere mai clară a influenței genetice.
Deoarece seturile de date anterioare nu includeau cauze detaliate ale decesului, nu era posibil să separe influențele externe de decesele legate de îmbătrânirea biologică. Prin filtrarea acestor influențe, cercetătorii au descoperit un semnal genetic mult mai puternic.
Rezultatele se aliniază cu ceea ce se observă în alte trăsături umane complexe și în studiile pe animale. Până la vârsta de 80 de ani, riscul de a muri de demență prezintă o ereditate de aproximativ 70 la sută, mult mai mare decât cea a cancerului sau a bolilor de inimă.
Implicații pentru viitor
Aceste rezultate ar putea remodela modul în care oamenii de știință privesc îmbătrânirea și longevitatea. „În schimb, dacă ereditatea este ridicată, așa cum am arătat, acest lucru creează un stimulent pentru a căuta variante de gene care prelungesc durata de viață, pentru a înțelege biologia îmbătrânirii și, potențial, pentru a o aborda terapeutic”, a declarat Shenhar. Studiul deschide calea pentru căutarea unor gene specifice care ar putea influența durata de viață.
