Vicepremierul Oana Gheorghiu semnalează situația Petrotrans SA, o companie care a fost un magnet pentru controversă și afaceri dubioase, dar încă mai există pe hârtie. Într-o postare pe Facebook, oficialul a descris modul în care statul continuă să plătească pentru o infrastructură care nu mai funcționează de ani buni. Compania este descrisă ca un simbol al blocajelor administrative și al lipsei de transparență.
O conductă fantomă și costuri suportate de stat
Conform declarațiilor Oanei Gheorghiu, statul român plătește anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă subterană care, în realitate, nu mai transportă nimic de aproximativ două decenii. Mai mult, vicepremierul a menționat că o parte semnificativă din aceasta a fost furată. Evenimentele din trecut arată cum hoții au demontat-o bucată cu bucată. Cu toate acestea, plăți continuă să fie efectuate.
Compania Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă și a rămas complet în proprietatea statului. Vicepremierul a subliniat lipsa de transparență și de control extern, evidențiind modul în care deciziile administrative greșite au dus la degradarea rețelei. Oana Gheorghiu a oferit detalii despre un patrimoniu de 1.800 de kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere. Acesta a fost construit cu o valoare strategică reală.
Cronologia dezastrului: de la furturi la faliment
Evoluția Petrotrans SA a fost marcată de o serie de evenimente controversate, începând cu desființarea entității care opera conductele în 1996. Aceasta a absorbit-o în Petrom, dar a uitat să o scoată din lista privatizărilor în masă. Acțiunile unei companii inexistente erau tranzacționate pe RASDAQ. Nimeni nu răspundea pentru ceea ce se întâmpla.
Anul 2000 a adus la iveală primele furturi organizate din conducte. Patrule de jandarmi au preferat tăcerea în schimbul mitei, permițând afacerii să continue. În 2001, o echipă a Secției 5 de Poliție București a transformat furturile mici într-o industrie organizată. În 2004, hoții au instalat o instalație pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta barje, cu peste 100.000 de tone furate și o pagubă estimată la peste 80 de milioane de euro. Statul, prin forțele sale de ordine, tolera jefuirea unei companii a statului.
În 2005, o ordonanță de guvern a reorganizat sectorul, desemnând Petrotrans SA operator licențiat, dar fără a-i atribui concesiunea. Compania a fost obligată să cedeze o parte din patrimoniu altei companii de stat, fără compensație. Activitatea Petrotrans SA a încetat în august 2005, nu din cauza pieței, ci din cauza unei decizii administrative. În 2007, a urmat falimentul, cu zero angajați, rețeaua distrusă fizic și stocuri nevandabile.
Potrivit vicepremierului, Petrotrans SA a „murit” de trei ori: în 2005, în 2007 și în 2019, când lichidarea a fost blocată din interior. Conform documentelor, compania mai există pe hârtie și în 2026.
