O femeie din Oradea a trăit luni întregi cu speranța că va putea pune capăt unei poveşti începute cu multă frustrare și birocrație. Însă, chiar și după ce autoritățile române au fost nevoite să-i răspundă solicitărilor, greșelile administrative au continuat să o țină departe de dreptul fundamental al decesului recunoscut oficial. Și, în mod ironic, actele oficiale – chiar și cele emise de Ministerul Afacerilor Externe – conțineau erori flagrante, adâncind drumul dificil al acestei familii stigmatizate de o lipsă de reacție și de responsabilitate.
Bătălia pentru recunoașterea finalului unui drum dureros
Maria, femeie în vârstă de 55 de ani, a început să lupte cu sistemul birocratic încă de la aflarea veștii trecerii în neființă a fiului său, Costel. Încă din primele zile, ea s-a lovit de obstacole administrative, de la lipsa unor acte corect întocmite până la refuzuri absurde din partea autorităților competențe. După lungi demersuri, inclusiv un proces intentat Ministerului Afacerilor Externe, femeia a reușit, în cele din urmă, să primească un certificat de deces – totuși, nu fără obstacole.
Greșeala gravă – numele fiului, scris greșit în actul oficial
Numai că, din păcate, greșelile din actele oficiale nu s-au încheiat odată cu acest document. În certificatul de deces, numele fiului său, Costel, era scris greșit: Custel. O eroare care refracta de la recunoașterea oficială a ultimei dorințe a familiei și care putea avea consecințe grave în procesul de obținere a altor acte sau servicii oficiale pentru familie. Maria a sesizat greșeala, dar procesul de corectare a durat luni întregi, în condițiile în care birocrația românească pare uneori să fie un labirint fără ieșire.
O birocrație insensibilă și lipsa de reacție promptă
Situația acestei familii nu este singulară, dar cazul Mariei dezvăluie o problemă mai veche: lipsa de responsabilitate și neglijența autorităților în gestionarea unor actele administrative esențiale. Deși legea prevede clar timpul și procedurile pentru emiterea și corectarea actelor, mulți cetățeni trebuie să-și continue lupta, uneori ani întregi, pentru ca drepturile lor fundamentale să fie respectate.
„A fost nevoie de ani de insistențe, inclusiv de un proces, pentru ca MAE să-mi trimită certificatul de deces. Doar că unul dintre prenumele fiului meu scris greșit: Custel în loc de Costel,” povestește femeia. Aceasta vorbește despre o situație obișnuită, însă cu consecințe profunde, mai ales pentru cei care doresc doar să își vadă actele corect întocmite și să își cinstească memoria celor dragi.
Perseverența unei mame și perspectivele de viitor
Deși povestea Mariei are un final greu, ea continuă să speră că autoritățile vor adopta măsuri mai eficiente pentru a preveni astfel de greșeli și întârzieri. În plus, cazul ei a atras atenția unor organizații nonguvernamentale și mass-media, care solicită o reformă structurală în modul de gestionare a actelor civile și în modul în care autoritățile reacționează la solicitările cetățenilor.
Prin această experiență, Maria speră ca alții să nu mai fie nevoiți să petreacă ani pentru a-și valida drepturile. Într-o societate modernizată, responsabilitatea autorităților trebuie să fie una de a servi publicul cu respect și promptitudine, nu de a-l ține într-un labirint birocratic. Răbdarea și perseverența unei mame, într-un sistem adesea nepăsător, evidențiază o nevoie urgentă de schimbare și responsabilitate în funcționarea instituțiilor publice.
