Conform Descopera: Ipoteză revoluționară: pământul ar fi putut semăna luna Europa a lui Jupiter cu viață bacteriană
O nouă lucrare publicată în „International Journal of Astrobiology”, realizată de Zaza Osmanov, cercetător la Universitatea Liberă din Tbilisi, Georgia, lansează o ipoteză uluitoare: cea că Pământul ar fi putut „însămânța” satelitul Europa al lui Jupiter cu viață bacteriană. Această viață ar fi putut evolua ulterior în vastul ocean subteran al acestui satelit. Ipoteza se concentrează pe un fenomen numit „panspermie inversă”, răsturnând conceptul tradițional al transportului vieții prin univers.
Osmanov a calculat probabilitatea ca particulele de praf atmosferic care conțin bacterii vii să fi fost aruncate din câmpul gravitațional al Pământului și, ulterior, să fi călătorit până la Europa. Aceste particule ar fi putut ajunge pe luna joviană fără a fi distruse, găsind apoi o modalitate de a penetra crăpăturile din crusta de gheață, sub care se ascunde un ocean imens de apă lichidă.
Mecanismul evadării din câmpul gravitațional terestru
Studiul analizează trei etape esențiale ale acestui proces. Prima vizează capacitatea particulelor de praf, purtătoare de viață, de a evada din lanțul gravitațional al Pământului. A doua etapă examinează posibilitatea ca aceste particule să aterizeze pe Europa fără a suferi distrugeri. A treia și ultima etapă se referă la capacitatea lor de a pătrunde prin crusta groasă de gheață pentru a ajunge în oceanul subteran.
Particulele de praf de aproximativ un micron, suficient de mici pentru a transporta colonii dense de bacterii de dimensiuni similare, ar putea supraviețui condițiilor spațiale dacă temperatura nu depășește 27°C. Cercetătorul explică faptul că turbulențele atmosferice pot ridica praful până la altitudini de 150 de kilometri. Acolo, coliziunile cu praf cosmic pot conferi acestor particule viteze de până la 14 km/s, depășind astfel viteza de evadare terestră, care este de 11,2 km/s. Acest fenomen s-ar fi putut produce constant pe parcursul ultimelor 3,5 miliarde de ani, din momentul apariției vieții simple pe planeta noastră.
Călătoria spre sistemul jovian și șansa supraviețuirii
După ce părăsesc Pământul, particulele sunt influențate de presiunea radiației solare, gravitația lui Jupiter și rezistența mediului interstelar. Calculele indică faptul că, la atingerea sistemului jovian, aceste particule ar avea o viteză de 20,1 km/s. Din cauza căldurii generate la impact, doar particulele care intră pe o traiectorie cu un unghi extrem de mic, de doar 1 grad față de suprafață, au șanse de supraviețuire, rata de succes fiind estimată la aproximativ 3 la mie.
Cu toate acestea, volumul total de particule care ating suprafața Europei este enorm. Osmanov estimează că aproximativ 300 de milioane de astfel de particule terestre ajung pe suprafața Europei în fiecare secundă. Deși bacteriile expuse radiațiilor pe Europa sunt dezactivate în aproximativ 10.000 de ani, dinamica gheții satelitului le oferă o nouă șansă. Forțele mareice exercitate de Jupiter provoacă fracturări constante a gheții, ducând la topirea unor regiuni înghețate în cicluri de aproximativ 1.000 de ani și, implicit, la transportul bacteriilor în oceanul subteran.
Teoria revoluționară ar putea fi verificată în curând. Agenția Spațială Europeană (ESA) plănuiește lansarea unei misiuni cu un lander spre Europa în 2027, acesta urmând să fie echipat cu sonde capabile să penetreze gheața pentru a căuta direct urme de viață.
Sursa: Descopera
