Sănătate

Păsări ULUITOARE: Record mondial de zgomot, descoperit de biologi

Păsări ULUITOARE: Record mondial de zgomot, descoperit de biologi

Conform Descopera: Noi cercetări publicate în revista Evolution dezvăluie mecanismele prin care anumite specii de păsări reușesc să producă sunete de o intensitate remarcabilă. Un studiu amplu, realizat pe 123 de specii de păsări, a adus noi clarificări în acest domeniu, depășind provocările inerente măsurării volumului sunetelor în mediul sălbatic, unde intensitatea acustică scade pe măsură ce unda sonoră se propagă.

Provocările măsurătorilor acustice în natură

Pentru a depăși dificultățile legate de atenuarea sunetului în aer, cercetătorii conduși de biologul Jeff Podos de la Universitatea din Massachusetts Amherst și de fostul său masterand João C.T. Menezes au utilizat o metodologie inovatoare. Aceștia au combinat sonometre portabile de înaltă rezoluție cu telemetre cu laser, dispozitive similare celor folosite în sportul de golf. Această abordare a permis calcularea simultană a nivelului de decibeli și a distanței exacte față de pasărea care emitea sunetul în momentul măsurătorii.nnLucrările de teren au fost desfășurate atât în Massachusetts, cât și în Brazilia, oferind o perspectivă diversificată asupra vocalizărilor păsărilor.

O gamă surprinzătoare de intensități sonore

Măsurătorile efectuate au relevat o variație considerabilă a volumului sunetelor emise de păsări, acoperind o marjă de 58 de decibeli. La un capăt al spectrului se situează colibri, ale căror vocalizări ating aproximativ 64 de decibeli, un nivel comparabil cu cel al unei conversații obișnuite. În contrast, două specii, campanarul cu gât golaș și seriema cu picioare roșii, au înregistrat un volum de peste 120 de decibeli, concurând pentru titlul de cea mai zgomotoasă pasăre din lume.nnAnaliza anatomică a păsărilor a indicat o corelație între dimensiunea corpului, o deschidere mai largă a ciocului și o intensitate sonoră mai mare.

Implicații anatomice și ecologice neclare

Corpul mai masiv oferă păsărilor musculatura necesară pentru a expulza volume mari de aer, în timp ce ciocul acționează ca o veritabilă pâlnie, amplificând și direcționând undele sonore. Aceste caracteristici anatomice par să fie esențiale pentru producerea sunetelor puternice observate.nnCu toate acestea, motivele evolutive sau ecologice care au condus la dezvoltarea unor astfel de volume extreme rămân încă un subiect de cercetare. Ipotezele inițiale, care sugerau că păsările zgomotoase ar trăi în păduri dense, ar avea o mobilitate redusă sau ar practica poligamia, nu au fost confirmate la scară largă. Pentru o înțelegere completă a acestor mecanisme, sunt necesare studii viitoare pe un număr mai mare de specii, integrate în habitatele lor naturale.

Sursa: Descopera