Postul Paștelui, un drum spiritual spre Înviere în 2026
În doar câteva săptămâni, credincioșii ortodocși din România își vor începe călătoria spirituală a Postului Paștelui, programat să debuteze pe 23 februarie 2026. Aceasta coincide cu o particularitate importantă a calendarului în acest an: Paștele Ortodox va fi sărbătorit pe 20 aprilie, în contrast cu Paștele Catolic, care va avea loc mai devreme, pe 5 aprilie. Această diviziune a dat naștere unor discuții în comunitățile religioase, evidențiind diferențele traditively și simbolismul fiecărei sărbători.
Bucuria Postului Paștelui
Postul Paștelui nu este doar o simplă abținere de la anumite alimente, ci un moment de îndreptare sufletească. Potrivit site-ului crestinortodox.ro, acest ritual profund are ca scop mântuirea, asociindu-se cu Patimile și Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. “Postul oferă bucuria de a trăi împreună cu Hristos, pornind de la căința ta,” a subliniat ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului. Prin aceste cuvinte, mitropolitul subliniază importanța combaterii răului prin post și rugăciune.
Unul dintre cele mai importante momente din timpul Postului Mare este Vinerea Mare, cunoscută ca Vinerea Patimilor. Această zi simbolizează răstignirea lui Iisus Hristos și este dedicată reculegerii, fiind însoțită de tradiții care reînvie compasiunea față de suferințele Mântuitorului. Această reculegere este un moment de introspecție profundă pentru credincioși, care se mobilizează pentru a-și întări legătura cu divinitatea.
Obiceiuri și semnificații în tradiția catolică
La rândul său, Biserica Romano-Catolică va marca Miercurea Cenușii pe 18 februarie 2026, eveniment care marchează începutul Postului Mare. Această zi este considerată o invitație la pocăință și întoarcerea la Dumnezeu. “Amintește-ți că ești pământ și în pământ te vei întoarce,” este una dintre formulele folosite de preoți în cadrul slujbelor, subliniind efemeritatea vieții umane.
Miercurea Cenușii, simbol al penitenței, a evoluat de-a lungul secolelor, inițial fiind un ritual de curățire publică a celor care comiseseră greșeli grave. De-a lungul timpului, practica a fost înlocuită cu aplicarea cenușii pe frunte, act ce reamintește credincioșilor de necesitatea pocăinței și meditației interioare. Aceste traduceri ale postului subliniază cum fiecare tradiție își are rădăcinile adânci în credințele și obiceiurile comunității respective.
O călătorie de redescoperire spirituală
Postul Paștelui se desfășoară pe o perioadă de 40 de zile și nu se limitează la restricții alimentare. Acest interval este dedicat unei intensificări a rugăciunii și a faptei bune. Potrivit Patriarhului Daniel, “postul nu trebuie înțeles ca o sumă de restricții, ci ca o școală a libertății de a iubi pe Dumnezeu.” Aceasta sugerează un efort activ de a transforma postul într-o experiență profundă, nu doar prin abstinență, ci prin unirea sufletului cu divinitatea.
Reflecția asupra acestei perioade nu se limitează doar la credincioșii ortodocși sau catolici. Conștientizarea acestor practici poate stimula un dialog interreligios valoros, care ne îndeamnă să explorăm și să respectăm viziuni diferite asupra credinței și spiritualității. În timpul sărbătorilor pascale, comuniunile din toate tradițiile religioase sunt chemate să reflecteze asupra iubirii, sacrificiului și reînnoirii.
Pe măsură ce ne apropiem de aceste momente sacre, credincioșii din România se pregătesc să isi întâmpine apropiații cu tradiționala urare: “Hristos a Înviat!” răspunsă cu “Adevărat a Înviat!”, reînviind un simbol al unității și al speranței, împărtășind bucuria Învierii. Această perioadă va rămâne un moment de reflecție și reafirmare a valorilor fundamentale care ne unesc.
