Europa închide ochii la regresul democratic din Turcia pentru a-și păstra influența militară și economică
Într-un moment în care democratia turcă pare să-și piardă din trezvie, Uniunea Europeană pare să fie mai interesată de stabilitatea și influența pe plan regional, decât de respectarea valorilor democratice. Declarațiile senzaționale ale primarului interimar al Istanbulului, Nuri Aslan, indică o poziție mai pragmatică, chiar cinică, față de situația din Turcia. Într-un interviu exclusiv pentru Politico, Aslan a admit că, în ciuda abuzurilor și regresului democratic, Europa preferă să prefere relația cu Ankara, mai ales pentru avantajele strategice și economice pe care le oferă.
Bruxelles-ul și Berlin-ul își păstrează o atitudine nostalgic-rezistentă față de stabilitatea relației cu Ankara, chiar dacă în același timp au crescut întrebările legate de drumul dictatorial al lui Recep Tayyip Erdogan. În aceste condiții, Europa pare să sacrifice idealurile democratice pentru a menține un echilibru delicat în Marea Mediterană și Balcani, zone de o importanță cheie pentru interesele sale geopolitice.
Impactul politic al acestor decizii este imens, întrucât demonstrează o discrepanță între valorile promovate în discursul oficial și realitatea relațiilor de zi cu zi. Siria, Grecia și Cipru continuă să fie terenuri de confruntare indirectă, dar iberul principal rămâne legătura economică și militară cu Turcia, chiar dacă aceasta din urmă se îndepărtează de standardele democratice moderne.
Un lider aflat în exil, parte dintr-un joc diplomatic ambiguu
Interesant este și contextul în care Aslan a acceptat să vorbească: el reprezintă o figura de simbol a opoziției, dar și a relației complicate între Turcia și Uniunea Europeană. În timp ce alți lideri turci sunt persecutați și închiși, Aslan afirmă că Europa „închide ochii” la abuzurile de la Ankara, din motive pragmatice.
Acesta recunoaște că Ankara a devenit un partener indispensabil pentru NATO și pentru stabilitatea regională, chiar dacă președintele Erdogan adoptă un discurs doctrinar și autocrat. În timp ce serviciile de securitate ale Turciei urmăresc opoziția și întăresc controlul asupra mass-media, UE pare să se plieze pe nevoile sale, în mai mult sau mai puțin conștient.
Între democrație și interese economice
De la tentativa de lovitură de stat din 2016, Turcia s-a îndepărtat tot mai mult de valorile democratice, iar liderul Erdogan a consolidat un stil de conducere autoritar. Măsurile luate împotriva opoziției, dizolvarea partidelor și arestările multiple sunt de notorietate internațională. Cu toate acestea, Europa, în loc să exercite presiuni pentru respectarea drepturilor omului, preferă să mențină relațiile de pragmatică colaborare.
Pentru Ankara, această abordare este benefică, întrucât permite consolidarea puterii și evitarea sancțiunilor internaționale, în timp ce comerțul și investițiile continuă să crească. Erdogan pare să fi înțeles acest joc: a folosit figura statului de criză și conflict pentru a-și întări poziția atât pe plan intern, cât și în relația cu Occidentul.
O perspectivă incertă pe termen lung
Analistii internaționali consideră că această strategie a Europei este de moment, dar nu și de durată. În timp ce Erdogan își păstrează controlul asupra statului, tensiunile din societatea turcă sunt în creștere, iar recursul la represalii, cenzură și intimidare a devenit norma.
Deocamdată, însă, decidenții europeni aleg să ignore aceste semne, preferând să înțeleagă economia și securitatea mai presus de valorile democratice. Într-un fel sau altul, această relație ambiguă poate avea consecințe pe termen lung, dacă însăși turgența internală și presiunile externe vor deveni insurmontabile.
Cu toate că Ankara devine din ce în ce mai autoritară, Europa păstrează o relație de complezență și pragmaticitate, cel mai adesea ignorând semnele de alarmă, în speranța că interesele sale strategice vor prevala. Dar istoria ne-a învățat că astfel de relații pot fi mai fragile decât par, iar echilibrul de pe acest teren geopolitic devine tot mai precară.
Sursa: G4Media
