Robert Peary, militar american and explorator faimos, a intrat în istorie ca fiind cel mai adesea creditat pentru primul discurs al unui om care a atins Polul Nord. Cariera sa a început în mod modest, ca asistent-șef în expediții în Nicaragua, însă obsesia sa pentru atingerea „Vârfului lumii” avea să-l propulseze printre cei mai cunoscuți exploratori ai secolului XX.
În perioada 1886 – 1897, Peary a condus cinci expediții în Groenlanda și Canada, pregătindu-se intens pentru misiunea supremă. La fel ca mulți exploratori ai vremurilor, și el s-a confruntat cu dificultățile legate de condițiile extreme ale Arcticii. În 1905, a plecat din New York, la bordul navei Roosevelt, cu speranța de a deveni primul om care să își învingă limitele ghețurilor nordice.
Expediția din 1909, considerată cea mai reușită, a fost susținută de președintele Theodore Roosevelt. Navea modernă, dotată cu tehnologie specializată pentru a „tăia” ghețurile, îl ducea pe Peary în zone inaccesibile pentru majoritatea exploratorilor. Cu o echipă de 24 de bărbați, inclusiv asistentul său Matthew Henson, și echipamente variate, acesta a ajuns pe 6 aprilie la Polul Nord.
Criticii nu au lipsit, iar întrebările privind autenticitatea realizării sale au persistat de-a lungul anilor. Un fost partener în expediții, Frederick A. Cook, a susținut în 1911 că a fost primul om care a atins Polul Nord, însă lipsa de dovezi concrete a făcut ca această afirmație să fie respinsă de comunitatea științifică și public. Peary a fost nevoit să depună mărturie în fața Congresului pentru a-și susține recordul, însă rămâne un mister dacă a fost sau nu primul care s-a confruntat cu gheața pentru a ajunge pe cel mai nordic punct de pe planetă.
De-a lungul timpului, Peary a fost criticat și pentru tratamentul aplicat membrilor echipei sale. În special, faptul că a oferit publicului, într-un mod controversat, sănii și câini de tracțiune folosiți în expediție, precum și faptul că cinci dintre eschimoșii incluși în echipă au murit ulterior, au stârnit valuri de controverse. Mai mult, există teoriile conform cărora Peary ar fi avut, în zona Arcticii, și un copil născut dintr-o femeie eschimoasă, fapt care adaugă încă un nivel de complexitate poveștii sale.
Diverse opinii critice continuă să pună la îndoială dacă a avut sau nu de fapt parte de succese reale, dar un fapt incontestabil rămas în istorie este atingerea polului afirmată de Peary, precum și recunoașterea unora dintre realizările sale militare și 22 de medalii de decor.
După expediția din 1909, Peary a fost recunoscut oficial ca fiind primul om care a atins Polul Nord, însă, dincolo de această certificare, dezbaterile și controversele științifice continuă. Forțat să dea explicații și să justifice poziția sa, exploratorul avea să petreacă mulți ani în centrul atenției, până în 1920, când a încetat din viață.
Primele persoane care au reușit să ajungă pe Polul Nord fără sprijin sau cu minim ajutor sunt considerate a fi Wally Herbert, în 1969, și Borge Ousland, în 1994. Aceștia și-au croită singuri drumul pe gheață, consolidând în istorie epoca explorărilor independente și unimilor.
Data de 6 aprilie rămâne astfel o zi marcantă în istoria polară, fiind momentul în care exploratorii au fost cei mai aproape de perfecțiunea unei călătorii extrem de riscante, chiar dacă autenticității anumitor revendicări le-au fost puse întotdeauna la îndoială.
