Dezbaterea privind utilizarea fondurilor SAFE în industria de apărare: oportunitate sau risc de pierdere a controlului? În contextul crizei și agresivității crescute din regiune, România a început să privească cu mai multă atenție fondurile europene destinate modernizării sectorului de apărare

Industria de apărare – între oportunitate strategică și incertitudini organizatorice

Reprezentanții Ministerului Apărării consideră că instrumentul european SAFE ar putea deveni catalizatorul pentru avansarea industriei de armament din România, un sector încă aflat în dezvoltare, dar esențial pentru capacitatea de apărare a țării. „Războiul din Ucraina a generat deja multe schimbări”, a declarat Miruță, oficial al Ministerului Apărării, într-o conferință dedicată sectorului de apărare. El subliniază necesitatea recunoașterii problemelor existente și a abordării lor cu precădere strategică.

Conflictele în apropierea frontierelor au relevat legătura directă între capacitatea militară și cea industrială. „În ultimele zile am văzut că nu poate exista capacitate militară fără capacitate industrială”, adaugă oficialul, subliniind că fondurile SAFE trebuie folosite pentru infrastructură, know-how și tehnologii care să stimuleze producția națională. În plus, mecanismele de achiziție comună la nivel european sunt considerate o oportunitate pentru obținerea unor costuri mai mici și pentru livrări mai rapide, însă aceste afirmații sunt privite cu anumite rezerve de către specialiști în domeniu.

General-maior (r) Dan Grecu, președintele Asociației Operatorilor și Realizatorilor de Radar (AORR), atrage atenția că rezultatele acestor inițiative robuste depind în mare măsură de modul în care sunt structurate procedurile de achiziție. El evidențiază faptul că termenele de livrare propuse, unele întinzându-se până în 2030, ridică întrebări legate de viteza reală de implementare și de posibilitatea ca proiectele să fie blocate din cauza întârzierilor.

Dimensiunea strategică și rolul NATO în valorizarea fondurilor europene

Administrația prezidențială accentuează faptul că aceste programe trebuie să fie privite nu doar prin prisma achizițiilor militare, ci și ca instrumente de consolidare a poziției României în cadrul NATO. Vlad Ionescu, consilier de stat, afirmă că „Trebuie să dezvoltăm capabilități la standard NATO care să asigure coerență și interoperabilitate”, subliniind că parteneriatele industriale rezultate din astfel de programe vor avea un efect benefic în regiunea Mării Negre.

Achizițiile de echipamente și tehnologii avansează într-un context în care țara trebuie să își asigure independența tehnologică și să creeze un ecosistem capabil să susțină continuu dezvoltarea sectorului de apărare. În cazul în care România poate valorifica fondurile europene în mod eficient, aceasta are potențialul de a deveni un actor mai influent în cadrul NATO, prin consolidarea prezenței și capacităților în zona Mării Negre.

Problematica transparenței și impactul economic: ce urmărește, de fapt, România

Pe scena politică, dezbaterea devine tot mai acută, iar parlamentarii solicită acum o analiză mai severă a impactului economic al programului SAFE. Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare din Senat, consideră că aceste fonduri trebuie evaluate nu doar în funcție de capabilitățile militare pe care le pot achiziționa, ci și prin prisma impactului asupra industriei naționale și a economiei României.

„Programul SAFE nu înseamnă doar achiziția de capabilități militare, ci și dezvoltarea industriei naționale”, subliniază ea, cerând o utilizare mai clară și strategică a acestor resurse. Întrebările legate de beneficiile concrete pentru economia locală, precum procentul de fonduri reținute în România, numărul de ingineri și soluțiile «made in Romania» pentru sectorul militar, rămân însă fără un răspuns clar. Rămâne de văzut în ce măsură aceste investiții vor deveni un real motor al dezvoltării industriale și nu doar o oportunitate pentru achiziții externe.

Incertitudinile și provocările procedurale

Reprezentanții industriei avertizează însă că procesul decizional nu este încă clar definit și că lipsa unei dezbateri parlamentare ample și a unei strategii clare poate duce la întârzieri și la pierderi de resurse. Constantin Manole, din partea asociației PATROMIL, atrage atenția asupra numărului mare de actori implicați și a calendarului dificil, dat fiind termenul de finalizare până în 2030 și riscul ca întârzierile să compromită finanțarea.

De asemenea, Dan Grecu reafirmă faptul că deciziile de achiziție, mai ales dacă sunt făcute prin atribuiri directe, pot să nu asigure cele mai bune prețuri sau rezultate operaționale. El subliniază importanța unui proces de licitație transparent, competitiv, și a consultării utilizatorilor finali pentru a alinia tehnologia la cerințele militare.

Ce aduce viitorul? În timp ce România devine tot mai conștientă de potențialul economic și strategic al fondurilor SAFE, rămâne de văzut dacă va reuși să le capitalizeze în mod real, prin investiții în producție și cercetare, sau dacă acestea vor rămâne până la urmă doar o oportunitate ratată. În absenta unei strategii clare și a unei transparențe solide, riscul ca mari proiecte de apărare să se transforme în simple achiziții externe, cu impact economic redus, devine tot mai real. În această etapă, însă, dezbaterile și verificările par doar la început, pe cale să devină decisive pentru viitorul industriei de apărare din România.

Sursa: Mediafax