Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a declarat că nu a putut aproba plata a 170 de milioane de euro pentru o „taxă de flexibilitate” aferentă vaccinurilor anti-COVID Pfizer. Decizia, spune acesta, nu putea fi luată de Ministerul Sănătății fără acordul premierului. Declarațiile au fost făcute miercuri.
Contextul „taxei de flexibilitate”
Alexandru Rafila a explicat că, la momentul respectiv, plata sumei menționate de 170 de milioane de euro nu avea o bază legală clară. Fostul ministru a subliniat că Ministerul Sănătății nu avea competența necesară pentru a lua o astfel de decizie, aceasta depășind cu mult limitele atribuțiilor sale. Conform declarațiilor, o asemenea măsură ar fi necesitat aprobarea șefului guvernului.
Reacția vine în contextul în care România a achiziționat vaccinuri anti-COVID în perioada pandemiei. Discuțiile despre costurile exacte și condițiile contractuale au fost intense. Au existat controverse legate de prețurile negocierilor și de posibilele taxe adiționale.
Implicațiile legale și decizionale
Potrivit fostului ministru, o decizie de această amploare implica nu doar aspecte financiare, ci și implicații legale semnificative. Lipsa unei baze legale solide ar fi putut genera probleme ulterioare, inclusiv posibile investigații. De asemenea, ar fi vulneratabilizat orice demers al Ministerului Sănătății.
Prin urmare, Alexandru Rafila a insistat asupra necesității unei abordări transparente și conforme cu legislația în vigoare. Acesta a menționat că o astfel de sumă considerabilă trebuia analizată și aprobată la un nivel superior de decizie.
Reacțiile și perspectivele viitoare
În prezent, nu se cunosc alte detalii despre evoluția negocierilor sau a planurilor legate de „taxa de flexibilitate”. Nu este clar dacă guvernul de la acea vreme a luat măsuri ulterioare în acest sens. Rămâne de văzut ce alte detalii vor mai ieși la iveală.
Declarațiile lui Alexandru Rafila au reaprins dezbaterile privind transparența în achizițiile de vaccinuri. Ele scot în evidență importanța respectării procedurilor legale și a clarității în luarea deciziilor.
