Mircea Geoană, între nostalgie și povești mai puțin cunoscute despre Rapid București
Fostul diplomat de carieră și fost secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană, și-a deschis sufletul într-o emisiune recentă, dedicată iubirii sale pentru Rapid București. Invitat în studioul „FANATIK Rapid”, acesta a povestit cu sinceritate despre legătura sa profundă cu echipa de pe Giulești, despre momente de zbucium și despre anumite episoade din istoria clubului care continuă să îi stea în suflet.
De la familie olteană la rapidist pasionat: o poveste neașteptată
Ei bine, pasiunea pentru Rapid nu a fost deloc o alegere tradițională pentru Geoană, ci mai degrabă o întâmplare ce-a marcat-o pentru totdeauna. Părinții săi, veniți din Craiova, erau puternic atașați de Universitatea Craiova, iar pentru o perioadă, lumea sa a fost dominată de tradiția olteană. Cu toate acestea, chemarea Giuleștiului a venit dintr-un cerc de prieteni și de întâlniri la stadion. „Am avut un coleg, cel mai bun prieten al meu din Școala Generală, Răzvan. El și tatăl său, ambii rapidiști, m-au dus pe Giulești prima dată. Așa s-a întâmplat”, rememorează fostul oficial NATO. În anii 70, Rapid era considerată echipa supremă a fotbalului românesc, iar experiența de a fi rapidist rămâne pentru el o carte de vizită emoționantă.
Momente dure, tragedii și revenirea în inima fotbalului românesc
Nimic nu pare să fi fost ușor în istoria recentă a Rapidului. În 1975, stadionul Giulești a fost zguduit de o tragedie ce a marcat definitiv memoria suporterialui: o schela de construcție din apropierea arenelor s-a prăbușit în timpul unei meci cu Poli Iași, provocând pierderea a numeroase vieți. „Pe atunci, când se construia sala mare de sport de lângă arenă, la un meci cu Poli Iași, s-au urcat mai mulți suporteri pe schelele din apropiere, de pe sala de sport. La un moment dat, acestea s-au prăbușit și a fost o tragedie foarte mare”, povestește Geoană.
Anii 70 au fost, de asemenea, marcați de retrogradări dureroase, unele dintre cele mai chinuitoare episoade ale echipei. Într-un moment de nostalgie, fostul diplomat își amintește cât de mult a fost afectat de înfrângeri, chiar ajungând să se îmbolnăvească de nervi, în speranța unei schimbări de sistem în cadrul campionatului românesc.
„Rapid, echipa anti-sistem” și percepția complicată a istoriei
Tema „rapidistului anti-sistem” a fost, de altfel, o temă centrală în discuție. În opinia lui Geoană, clubul a fost mereu spectaculos, nu doar prin trofee, ci și prin ceea ce reprezintă pentru suporteri. El vede în Rapid un simbol al Bucureștiului boem, ca o contrapondere la echipele puternice ale perioadei comuniste, precum Steaua și Dinamo, care au beneficiat de conexiuni directe cu statul și cu Securitatea. „Unu: este un pic din Bucureștiul boem-interbelic. Maria Tănase, la Feroviaru, când câștigau cupe. Apoi a venit comunismul și multe dintre echipele din România s-au înființat sau și-au schimbat numele în 1948”, afirmă Geoană.
În timpul comunismului, Rapid a fost perceput ca un „proscris”, un club ce a avut de luptat pentru recunoaștere, fiind supus presiunilor și rivalităților dominate de forțele puternice din fotbalul românesc. „Au început retrogradările și perioade foarte grele. În 75, am câștigat Cupa după ceam revenit din Divizia B, dar a fost foarte greu”, rememorează fostul diplomat.
Recordul cu George Copos și simpatiile pentru Patronul
Printre poveștile mai controversate, Geoană nu a evitat să vorbească despre perioada lui George Copos, fostul patron al clubului. Cu o sinceritate sinceră, acesta spune că și astăzi este supărat pe anumite atitudini ale fanilor giuleșteni față de Copos, considerând că merita mai mult respect pentru tot ce a făcut pentru echipă. „Sunt încă supărat pe acei suporteri care nu au fost ok. Ce a făcut Copos pentru echipa asta, pentru clubul acesta. Să îl aducă pe Mircea Lucescu ca antrenor, să facă performanțe. La sfârșit, după câte a făcut și cât de mult a reinventat clubul, nu a fost în regulă”, explică el, evidențiind dificultățile de a păstra unitatea și respectul în mijlocul unei galerii pătimate de pasiune excesivă.
Reflectând asupra acestor episoade din trecut, Mircea Geoană își păstrează vocația de observator atent al istoriei clubului Rapid, dar și a spectatorului devotat, fiind conștient că iubirea pentru echipă nu se oprește niciodată. La momentul actual, Rapid continuă să fie o emblemă culturală și sportivă, dar și un simbol al ambiției și al luptei constante pentru redobândirea gloriei pierdute. Iar poveștile lui Geoană aduc un plus de culoare și profunzime acestei magistrale idile a suporterilor români.
Sursa: Fanatik
