Se împlinesc 46 de ani de la unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria recentă a României. La ora 21:22 zilei de 4 martie 1977, un seism puternic, cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, a zguduit țara, lăsând în urmă pagube uriașe și adânc semnalând vulnerabilitatea fondului construit național. Durata mișcării telurice s-a întins pe aproape 56 de secunde, o durată suficientă ca să provoace prăbușiri, avarii severe și pierderi de vieți omenești la scară largă, în special în Capitală și în zonele apropiate.
Impactul devastator și zonele cele mai afectate
Epicentrul s-a găsit în regiunea Vrancea, o zonă recunoscută pentru activitatea seismică, aflată la circa 100 de kilometri adâncime. În acea seară fatidică, Bucureștiul a fost cel mai grav lovit, numeroase clădiri fiind smulse din temelii sau avariate aproape iremediabil. Arhitectura edilitară a fost pusă la grea încercare, iar skyline-ul Capitalei a fost umbrit de strălucirea ruinelor.
Efectele nu s-au limitat însă la granițele țării. În Bulgaria, orașul Sviștov a înregistrat, de asemenea, incidente grave, cu prăbușiri multiple care au provocat victime și panică printre locuitori. Pentru comunitățile din sud-estul Europei, seismul din 1977 a fost un semnal clar despre fragilitatea infrastructurii și despre necesitatea unor măsuri de consolidare urgente.
Replici și riscul persistând după decenii
O noapte mai târziu, pe 5 martie, un alt cutremur, cu magnitudinea de 4,9, a ridicat nivelul de alarmă, dovadă că zona Vrancea continuă să fie activă și imprevizibilă. De-a lungul anilor, seismologii au avertizat asupra pericolului exercitat de această regiune, considerată una dintre cele mai active din Europa.
Problema însă nu s-a rezolvat cu trecerea anilor. În București, peste 400 de clădiri sunt încadrate în clasa de risc seismic maxim, adică cea în care probabilitatea de prăbușire în cazul unui seism major este foarte ridicată. Conform expertizei tehnice, o construcție din această categorie poate suporta doar un procent foarte redus din solicitările unui „cutremur de calcul”, scenariul teoretic pentru care au fost proiectate noile clădiri, dar care în realitate rămâne adesea un ideal greu de atins. În plus, alte peste 450 de imobile sunt încadrate într-o clasă de risc ridicat, însă cele mai multe dintre acestea datează din anii ’90 și nu au fost reevaluate conform standardelor actuale.
Probleme vechi, soluții lent implementate
Starea acestor clădiri este, de cele mai multe ori, incertă. În vreme ce autoritățile au lansat programe de consolidare și reabilitare a fondului construit, ritmul este inadecvat pentru a face față riscurilor reale. Multe din clădirile încadrate în clasele de risc maxim sunt încă în funcțiune, unele ocupate sau folosite în activități comerciale, crescând astfel vulnerabilitatea populației.
Zona Vrancea continuă să fie activă geologic, și astăzi, fiind una dintre cele mai periculoase din Europa. Riscul seismic, combinat cu un fond construit vechi și adesea neînnoit, menține țara expusă la pericole majore. Specialistii avertizează că, fără măsuri concrete și fără un plan de acțiune rapid, un nou eveniment major poate avea consecințe devastatoare.
Perspectivele rămân alarmante. Deși riscul nu a dispărut, există tot mai multă conștientizare asupra necesității unor măsuri eficiente de prevenție și consolidare. În timp ce multe clădiri cu bulină roșie se află încă în uz, timpul devine un factor esențial în reducerea vulnerabilității. Actualele eforturi, deși lente, trebuie să devină mai hotărâte, pentru ca experiența traumatizantă din 1977 să nu se repete fără un plan clar de prevenție și sprijin pentru populație.
Sursa: Mediafax
