Uniunea Europeană accelerează masiv investițiile în apărare, România fiind plasată într-un moment crucial: o fereastră de oportunitate pentru a accesa fonduri europene considerabile, dar și o provocare uriașă în ceea ce privește capacitatea de execuție și adaptare. Prin Fondul European de Apărare, 1,07 miliarde de euro sunt direcționați către 57 de proiecte, cu accent pe domenii precum drone, inteligență artificială și integrare industrială.
Oportunitatea este reală, cu peste 600 de entități implicate la nivel european. IMM-urile dețin peste 38% din participare, iar peste 15 proiecte susțin direct flancul estic. Poziția geografică avantajoasă a României, experiența NATO și nevoile reale de înzestrare ar putea constitui un avantaj. Totuși, succesul depinde de capacitatea de a transforma oportunitatea în realitate.
Transparența, cheia accesării fondurilor
Accesul la fonduri europene nu este determinat doar de abilitățile tehnice, ci și de încredere, care, la rândul său, este legată de transparență. Transparența atrage parteneri, în timp ce opacitatea blochează colaborările. În domeniul apărării, tentația secretizării este mare, dar proiectele europene cer colaborare amplă: universități, start-up-uri și companii mari. Fără un cadru clar și public, România riscă să rămână în afara jocului.
Modelul european sugerează deschidere controlată, reguli clare și acces competitiv. România nu duce lipsă de idei, ci de capacitatea de a le pune în practică. Este nevoie de echipe dedicate pentru elaborarea de proiecte, mecanisme rapide de decizie și leadership stabil. Fondurile EDF nu se câștigă cu structuri administrative lente, ci cu echipe agile, care înțeleg atât tehnologia, cât și regulile Bruxelles-ului. În prezent, multe instituții din România funcționează fragmentat, ceea ce duce la proiecte puține, influență redusă și întârzieri.
Necesitatea unei strategii aplicate
România, deși are documente strategice, se confruntă cu probleme de implementare. Lista priorităților de înzestrare se schimbă frecvent, uneori fără logică. Astăzi este nevoie de priorități clare pe tehnologii critice și coordonare între Ministerul Apărării și Ministerul Economiei. Fără obiective măsurabile și indicatori clari, nu vom putea concura eficient.
Programele europene sunt instrumente, nu scopuri. Aceste finanțări nu sunt doar despre industrie, ci despre capabilități reale: drone și anti-drone, sisteme cyber și integrare europeană. Armata Română are nevoie de modernizare accelerată, iar participarea activă în EDF înseamnă acces la tehnologie de ultimă generație și interoperabilitate cu aliații.
Participarea României la European Defence Fund arată o integrare reală în rețelele europene de cercetare militară. Totuși, indică o poziție secundară în arhitectura industrială a Uniunii Europene. În perioada 2021–2025, România a participat constant în proiecte, atragând finanțări moderate, dar majoritatea rolurilor au fost de partener, nu de coordonator. Deși a avut succes cu o rată de finanțare de 40-60% din proiecte, participarea s-a concentrat pe domenii precum dronele, comunicații securizate și inteligența artificială, lipsind proiecte majore legate de platforme complexe.
În concluzie, participarea României este prezentă în European Defence Fund, cu capacitate de participare, dar fără masă critică pentru a influența agenda europeană de apărare. Direcția următoare depinde de consolidarea industriei naționale de apărare, crearea de parteneriate stabile cu actori majori din UE și creșterea capacității de coordonare a proiectelor.
Sursa: Economistul.ro
