Un nou studiu publicat în revista Molecular Biology and Evolution arată că efectele schimbărilor climatice se resimt de-a lungul mai multor generații, accelerând potențial procesul evoluției animalelor. Cercetătorii au descoperit că organismele se pot adapta rapid la condițiile impuse de temperaturile în creștere și fenomenele extreme, lăsând amprente genetice vizibile chiar și la urmași.
Schimbările climatice provocate de activitatea umană reprezintă o provocare majoră pentru viața pe Pământ. Temperaturile mai ridicate și evenimentele extreme, precum valurile de căldură, generează stres și pot acționa ca factori importanți ai evoluției. Studiul a investigat modul în care aceste schimbări influențează expresia genelor și adaptarea la mediu, trecând dincolo de o singură generație.
Pentru a înțelege mai bine aceste procese, cercetătorii au efectuat experimente de laborator cu femele de musculițe de oțet, colectate din Spania și Finlanda. Au fost comparate reacțiile acestora în climate aride și reci, analizând expresia genelor și răspunsurile genetice la șocul termic. De asemenea, au examinat variațiile dintre populații și modificările legate de adaptare, inclusiv viabilitatea și timpul de dezvoltare al urmașilor. Studiul a evaluat aceste caracteristici pe parcursul mai multor generații, pentru a observa efectele transmise de-a lungul timpului. Rezultatele au arătat că ambele populații, atât cea din climat arid, cât și cea din climat rece, au prezentat răspunsuri puternice ale expresiei genelor la șocul termic. Însă reglarea acestor răspunsuri a fost mai puțin eficientă în populația din climat rece. Șocul termic a afectat viabilitatea și dezvoltarea primei generații de urmași la ambele populații. Interesant este că, în populația din climat arid, generațiile ulterioare de urmași s-au dezvoltat mai rapid decât cele de control, sugerând un posibil răspuns fiziologic benefic.
Cercetătorii au descoperit că unele efecte ale șocului termic asupra expresiei genelor au fost detectate chiar și după trei generații, mai ales în cazul musculițelor din climat arid. Aici, genele importante implicate în reglare au menținut tipare similare de exprimare de-a lungul generațiilor. Mai mult, urmașii musculițelor expuse la șoc termic au continuat să se dezvolte mai rapid decât cei din grupul de control, demonstrând că aceste avantaje fiziologice au fost transmise până la stră-strănepoți. Aceste rezultate oferă indicii importante despre modul în care stresul influențează evoluția. Analizele genetice au identificat variante asociate cu modificări ale expresiei genelor în populația din climat arid. Cercetătorii sugerează că înțelegerea mecanismelor prin care stresul influențează adaptarea genetică este esențială pentru a identifica populațiile vulnerabile în fața schimbărilor climatice. Ewan Harney, autorul principal al studiului, a declarat că efectele transgeneraționale asupra expresiei genelor și timpului de dezvoltare observate sugerează că stresul nu doar selectează indivizi mai bine adaptați, ci poate facilita evoluția. Sursa: DescoperaExperimente pe musculițe de oțet
Adaptarea genetică și rolul stresului
