Cât de sigură este clădirea în care locuim? O întrebare esențială în contextul modernizării și reabilitării imobilelor vechi
Siguranța unei clădiri poate fi comparată, în anumite principii, cu siguranța unui automobil. Când achiziționăm o mașină nouă, ne uităm la sistemele de frânare, airbaguri sau alte componente menite să protejeze viețile ocupanților în cazul unui accident. În ceea ce privește clădirile în care trăim sau muncim, echivalentul acestor sisteme de siguranță sunt structura de rezistență: pereți portanți, cadre, grinzi, stâlpi și fundații. Problematica siguranței construcțiilor devine astfel o prioritate pentru investitori, autorități și proprietari, mai ales în contextul unor vechimi îndelungate și a unor norme de construcție vechi sau insuficient respectate.
Structura de rezistență: fundamentul siguranței imobilului
În orice proces de construcție sau renovare, siguranța clădirii se basează în primul rând pe integritatea structurală. Fără o fundație solidă și componente de rezistență bine proiectate, clădirea rămâne vulnerabilă în fața factorilor externi, precum cutremurele sau fenomenele meteo extreme. De exemplu, în secolul trecut, numeroase clădiri vechi sau proiectate după standartele anilor ’50 sau ’60 s-au dovedit a fi periculoase în cazul unor seisme mai puternice sau al unor infiltrații de apă prelungite, care au compromis tesa structurată.
Chiar dacă în cazul mașinilor, testele și standardele sunt bine regulate și verificabile, pentru clădiri procesul de verificare rămâne uneori superficial sau inadecvat. Modernizarea acestor structuri din servit le în condițiile în care normele de siguranță s-au schimbat semnificativ în ultimii ani în multe țări europene, a devenit un subiect sensibil și urgent. În plus, proiectele de consolidare a construcțiilor vechi sunt adesea abordate nerealist, iar unele clădiri rămân aproape de limitele permisului de siguranță, neavând suficiente elemente de rezistență pentru a face față evenimentelor neprevăzute.
Indicatori de siguranță și responsabilitatea proprietarilor
În ultimele decenii, legislația privind auditul și inspecția clădirilor s-a înăsprit în multe orașe mari din Europa și în România. Cu toate acestea, controalele periodice se fac adesea superficial, iar multe imobile rămân nedeclarate sau neinspectate din cauza birocrației sau a lipsei de resurse. Între timp, proprietarii au responsabilitatea de a menține clădirile în parametri de siguranță, dar adesea nu dispun de resursele financiare sau de cunoștințele necesare pentru a realiza aceste lucrări.
Un alt aspect relevant îl reprezintă răspunderea constructorilor și proiectanților. În cazul în care firma de construcții nu a respectat norme stricte de siguranță, iar structura a fost proiectată sau construită adesea cu materiale inferioare calitativ, riscul unui accident sau al prăbușirii se amplifică. În aceste condiții, verificări periodice și reabilitări devin acte esențiale pentru prevenirea tragediilor.
Perspective și provocări pentru viitor
Deși tehnologia și legislația au avansat mult în ultimele decenii, menținerea în siguranță a clădirilor vechi rămâne o provocare. În prezent, autoritățile locale și cele naționale încearcă să implementeze programe naționale de inspecție și reabilitare a infrastructurii construcțiilor vechi, dar lipsa fondurilor, insuficiența personalului calificat și birocrația complicată rămân principalele obstacole.
Expertizele moderne, bazate pe tehnologii precum scanarea 3D, analiza materialelor și simulările seismice, permit o diagnoză mult mai precisă a stării structurale. Însă, aceste soluții sunt costisitoare și nu pot fi aplicate în toate cazurile, mai ales în zonele cu un număr mare de imobile vechi sau în comunitățile cu resurse limitate.
În viitor, soluția ar putea veni dintr-o combinație între investiții publice și private, precum și din implementarea unor norme mai stricte pentru consolidarea și întreținerea infrastructurii urbane. În final, siguranta unei clădiri nu poate fi subestimată, fiind la fel de vitală precum sistemele de protecție ale unui vehicul, și trebuie tratată cu responsabilitate din partea tuturor celor implicați.
Sursa: Capital
