Conform Digi24: Un studiu recent, desfășurat pe o perioadă de 28 de ani în Japonia, sugerează că oamenii sunt surprinzător de buni în a-și estima durata de viață, însă există o tendință generală de subestimare. Cercetarea, realizată de sociologul Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba, a analizat datele a peste 2.000 de adulți cu vârsta de 60 de ani și peste, care au fost întrebați în 1996 cât timp se așteaptă să mai trăiască.
Legătura dintre așteptări și longevitate
Analiza datelor colectate până la 28 de ani de la prima întrebare a relevat o corelație notabilă: persoanele care și-au estimat o durată de viață mai lungă au trăit, în general, mai mult. Această asociere s-a menținut chiar și după ce cercetătorii au luat în considerare factori precum vârsta, sexul, statutul socio-economic și starea de sănătate a participanților. Totuși, studiul nu poate stabili o relație cauzală directă între optimismul legat de propria longevitate și prelungirea vieții.
O explicație alternativă ar fi că participanții își bazează estimările pe o cunoaștere, conștientă sau inconștientă, a propriei stări de sănătate, a obiceiurilor personale sau a istoricului familial. De exemplu, o persoană care se simte sănătoasă ar putea anticipa o viață mai lungă și, concomitent, ar avea șanse mai mari de a trăi efectiv mai mult. Deși s-au luat în calcul factori legați de sănătate, este posibil ca alte caracteristici nemăsurate să fi influențat atât așteptările, cât și durata reală de viață.
Precizia estimărilor și factorii care o influențează
În ciuda legăturii observate, estimările participanților nu au fost extrem de precise. Modelul statistic utilizat a indicat că fiecare an suplimentar de speranță de viață estimată era asociat cu doar aproximativ 0,12 ani în plus de supraviețuire reală. Acest lucru sugerează că, deși o legătură există, ea nu este suficient de puternică pentru a considera estimările individuale drept foarte precise.
Au existat variații în acuratețea estimărilor în funcție de grupuri. Femeile și persoanele cu un nivel mai ridicat de educație au avut o probabilitate mai mare de a trăi mai mult decât anticipaseră. În contrast, persoanele cu o stare de sănătate mai precară au avut o probabilitate mai mică de a-și depăși așteptările. Aceste diferențe ridică întrebări cu privire la factorii care influențează percepția asupra propriei longevități.
Posibila influență a numărului „80” și a educației
O particularitate observată a fost tendința multor participanți de a estima vârsta de 80 de ani ca limită a vieții. Această cifră era apropiată de speranța medie de viață la naștere în Japonia în 1996, sugerând o bazare a previziunilor pe o medie generală a populației. Problema este că speranța de viață la naștere nu reflectă speranța de viață rămasă pentru o persoană care a depășit deja anumite riscuri asociate cu tinerețea. O estimare mai pertinentă ar trebui să ia în considerare vârsta și sexul individului.
Nivelul de educație a adus o altă constatare interesantă: participanții cu mai mulți ani de studiu au fost mai puțin predispuși să aleagă vârste rotunjite, cum ar fi 75, 80 sau 85 de ani. Cu toate acestea, faptul că au oferit răspunsuri mai puțin rotunjite nu a dus neapărat la estimări mai precise; și aceștia și-au subestimat adesea durata de viață. Astfel, o formulare mai exactă nu a eliminat tendința generală de a anticipa o durată de viață mai scurtă decât cea reală.
Implicații financiare și limitele studiului
Modul în care oamenii își percep propria longevitate poate avea consecințe financiare semnificative, în special în ceea ce privește planificarea pensiei și a economiilor. Subestimarea speranței de viață poate duce la fonduri insuficiente, în timp ce supraestimarea ar putea genera austeritate inutilă. Informații mai clare și personalizate despre speranța de viață rămasă, calculate în funcție de date individuale, ar putea ajuta la luarea unor decizii financiare mai bune.
Studiul prezintă și limite importante. Participanții și-au oferit estimările o singură dată, în 1996, ceea ce nu permite urmărirea modului în care evenimentele ulterioare (diagnostic medical, progrese medicale, decese în familie) ar fi putut influența așteptările. De asemenea, datele nu au inclus informații detaliate despre longevitatea părinților, un factor relevant pentru auto-evaluarea indivizilor. Concluziile nu pot fi generalizate automat, deoarece studiul s-a concentrat exclusiv pe adulți în vârstă din Japonia, iar factorii culturali, sociali și economici variază la nivel global.
În cele din urmă, cercetarea sugerează că estimările despre propria longevitate pot conține informații despre sănătatea și circumstanțele individului, chiar dacă acestea nu sunt calculate explicit. Totuși, cea mai frecventă eroare identificată este subestimarea duratei de viață, majoritatea participanților trăind mai mult decât anticipaseră.
Sursa: Digi24
