Conform Pressone.ro: Dan Rusu, criminolog, analizează serialul „Cămătarii”: „Când narațiunea victimelor lipsește, ne confruntăm cu violență simbolică”
Serialul „Cămătarii”, lansat recent, a provocat discuții aprinse în spațiul public, polarizând audiența între cei care apreciază „șmecheria” personajelor și cei care consideră că o astfel de abordare glorifică violența. Producătorii susțin că serialul oferă context cultural și acces la o lume nevăzută de publicul larg. Însă, cine deține controlul asupra narațiunii și ce impact au aceste portretizări asupra societății? Dan Rusu, criminolog care predă în Marea Britanie și are un doctorat în domeniul reconstrucției identității criminalilor, oferă o perspectivă detaliată asupra acestor problematici.
„Hard man story”: Un subgen controversat
Dan Rusu explică faptul că serialul „Cămătarii” se încadrează în subgenul criminologic denumit „hard man story”, unde protagoniștii participă activ la crearea poveștii lor. Această particularitate le permite să se prezinte într-o lumină favorabilă, deseori minimizând gravitatea faptelor comise sau prezentându-le ca fiind justificate. „Am făcut infracțiuni, toate de bun simț. Ia-i omului ce poți să-i dai”, o replică a lui Sile Cămătaru, citată de Rusu, ilustrează perfect această tendință de autojustificare și de construirii a unei identități în care victimele sunt prezentate ca fiind „vinovate” sau aparținând aceleiași lumi infracționale. Această abordare, potrivit criminologului, se contrazice cu principiile unui jurnalism de calitate în genul „true crime”, care ar trebui să pună accent pe experiențele victimelor și pe o analiză profundă a injustițiilor.
Absența narațiunii victimelor și violența simbolică
O miză importantă a discuției cu Dan Rusu privește absența vocală a victimelor în serial. Criminologul subliniază că, atunci când audiența este expusă unei singure versiuni a evenimentelor, fătă o contra-narațiune, discernământul individual este diminuat. „În absența contra-narațiunii, nu știu în ce măsură putem vorbi de liber arbitru”, afirmă Rusu. Această „sărăcire narativă” duce la o formă de „violență simbolică”, unde absența vocilor celor mai vulnerabili permite o glorificare periculoasă a infractorilor. Exemple din media românească, unde agresorii șiau prezentat narațiunile fără ca vocile victimelor să fie auzite, sunt menționate ca fiind exemple de nedreptate flagrantă.
Promisiuni de analiză, livrare incertă
Serialul „Cămătarii” promite o analiză culturală și explicații despre lumea infracțională, însă, conform criminologului, primele episoade nu livrează pe deplin această promisiune. Deși subiecte precum clasa socială, hedonismul specific tranziției sau visul de tip american ar fi putut fi explorate, accentul pare să cadă pe o prezentare celebratoare a protagoniștilor ca „antreprenori infracționali”. Dan Rusu menționează că dinamica observată, în care protagoniștii își construiesc o aură de „bărbat dur” și se asociază cu figuri publice, amintește de cazuri precum frații Kray din Londra, ilustrând cum interlopul devine o emblemă culturală a unei masculinități dominante.
Dan Rusu subliniază că serialul, cel puțin în primele episoade, nu prezintă „un arc redemptiv” sau o demonstrație de regret din partea protagoniștilor, aspecte importante pentru înțelegerea proceselor de reabilitare sau a impactului real al crimelor asupra vieții autorilor. Totuși, din perspectiva sa, contextul social în care au activat personajele lipsește, lăsând netratate aspecte esențiale despre mediul din care au provenit și despre structurile economice și culturale post-revoluționare.
Sursa: Pressone.ro
