O țestoasă marină, de aproape 20 de ani, a realizat o călătorie incredibilă în Oceanul Atlantic, traversând peste 6.000 de kilometri pentru a ajunge în Caraibe

Călătorie excepțională a unei țestoase boba

Diana a ieșit din apele împădurite ale Cetății Autonome Ceuta în septembrie, fiind printre puținele țestoase din specia boba salvate după ce au fost prins în plasele pescărești ale zonei. După recuperare și montarea unor dispozitive de urmărire, ea s-a aventurat în largul Atlanticului, urmărind un traseu pe care puține specii marine sunt capabile să-l parcurgă. În ultimele zile, cercetătorii au observat-o în apropierea deltei Amacuro, Venezuela, în zona mangrovelor, aproape de insulele Trinidad și Tobago.

Ce e cu adevărat remarcabil la această călătorie nu este doar distanța acoperită, ci și motivația poveștii: totul sugerează că Diana se pregătește să depună ouă. Comportamentul specific mentorilor din cadrul proiectului Alma indică faptul că țestoasa intră într-o etapă de reproducere, ceea ce face ca această migrație să fie și mai semnificativă pentru studiul acestor mamifere marine fragile.

Reproducerea și impactul schimbărilor climatice

Pentru biologi, procesul de reproducere al țestoaselor boba implică căutarea unei plaje potrivite, de preferință pe timp de noapte, pentru depunerea ouălor. Femelele trebuie să aleagă locuri unde condițiile sunt favorabile — nisip rece, protecție de prădători și accese ușoare pentru întoarcere în apă. După depunerea ouălor, aceste țestoase se retrag în zone de deltă sau estuar, unde pot odihni fără a fi amenințate de prădători sau perturbate de curenți.

Ceea ce face ca situația actuală a acestor specii să fie și mai complexă, este influența schimbărilor climatice. Temperaturile din timpul incubării afectează sexul puilor – temperaturi ridicate favorizează în mod aproape exclusiv apariția femelelor. În ultimii ani, temperatura nisipurilor de pe unele plaje tradiționale pentru reproducere a crescut considerabil, determinând ca țestoasele să caute alte zone pentru depunere. În anumite condiții de valuri de căldură, Marea Alboran ar putea deveni temporar o zonă mai favorabilă pentru reproducere, explicând ocazionalele cazuri de cuibărit în sudul Spaniei.

Viitorul și cercetările în desfășurare

După lunga sa călătorie, Diana pare să-și fi găsit un nou teren de hrană și, posibil, următorul loc de împerechere, urmând ca cercetătorii să monitorizeze evoluția planurilor sale. Deocamdată, nu se pot anticipa dacă va reveni pe plajele din Caraibe pentru a depune ouă sau dacă va rămâne în zona de hrană în următoarele săptămâni. Un aspect incert rămâne și durata de funcționare a senzorului montat pe carapace, care trebuie să transmită date esențiale despre această migrație spectaculoasă.

Proiectul Alma nu urmărește doar salvarea și urmărirea țestoaselor, ci și înțelegerea modului în care schimbările climatice influențează comportamentul lor migrator și zonele de reproducere. Rămâne de văzut dacă Marea Alboran va putea deveni o zonă de reproducere temporară pe termen lung sau dacă condițiile nesustenabile vor limita această posibilitate.

Cercetătorii sunt optimiști, dar prudenți, anticipând că această călătorie a Dinei ar putea, într-un fel, să semnaleze adaptabilitatea acestor mamifere marine la un mediu în continuă schimbare. În timp ce progresul dedicat studierii și protecției lor continuă, ultimele descoperiri aduc în prim-plan nu doar aventura unui exemplar individual, ci și complexitatea ecosistemelor marine care ne solicită să găsim soluții durabile pentru a păstra această biodiversitate vulnerabilă.

Sursa: Descopera