Insula vulcanică Trindade, situată în inima Oceanului Atlantic și aflată la peste o mie de kilometri de coasta Braziliei, nu mai este un colț neatins de poluare, cel puțin nu în modul în care ar fi fost odată

Roci de plastic invadează habitatul natural al țestoaselor

În 2019, cercetătorii au făcut o descoperire șocantă pe această insulă izolată: fragmente de rocă albăstrui-verzui, aparent naturale, au fost de fapt sedimente stâncoase impregnate cu plastic topit, rezultatul activităților vulcanice intense, dar și al poluării marine. Analizele chimice au relevat faptul că aceste „roci de plastic” nu sunt simple deșeuri, ci fragmente de materiale sintetice provenite din frânghii, ambalaje și alte elemente din polietilenă de înaltă densitate (HDPE).

Revenind anual pe insulă pentru cuibărire, țestoasele marine, în special cele verzi, aleg plajele din jur ca loc de depunere a ouălor. Însă, acum, în locurile lor obișnuite, găsesc nu doar nisip, ci și astfel de „rocă” sintetice, uneori chiar îngropate la adâncimi de până la 10 centimetri. Acestea devin parte integrantă din mediu, fiind afectate de condițiile oceanice și, cel mai îngrijorător, fiind chiar integrate în ciclul natural al plajei.

Impactul creșterii microplasticului asupra ecosistemelor marine

Adesea, aceste fragmente de plastic sunt rotunjite și netede de valuri, ceea ce indică faptul că au fost transportate și modelate de apă, comportându-se precum fragmente naturale de rocă sau nisip. Totuși, cercetările indică un pericol mult mai profund: microplasticul, prezent în aceste fragmente, are un impact potențial devastator asupra sănătății formelor de viață marină. Riscurile de toxicitate și perturbări endocrine sunt atent studiate de comunitatea științifică, însă încă nu există un consens clar asupra întregii game de efecte.

Specialiștii trag semnale de alarmă: fenomenul reflectă o problemă globală, întrucât aceste fragmente de plastic s-au răspândit în toate colțurile planetei, de la cele mai adânci fose oceanice până la ecosisteme din Antarctica. La nivelul plajelor din Brazilia, însă, problema devine vizibilă în mod direct și alarmant, iar impactul asupra populației locale de țestoase și asupra ecosistemului marin este în continuare dificil de estimat complet.

O viitoare epocă geologică în pericol

Importanța acestor descoperiri constă nu doar în faptul că arată un peisaj modificat, ci și în semnificația pe termen lung. Fernanda Avelar Santos, una dintre principalele autoare ale studiului, explică: „Una dintre condițiile pentru ca Antropocenul să fie recunoscut ca o nouă epocă geologică este existența materialelor create de om îngropate în sedimente. Faptul că aceste fragmente se aflau la până la 10 centimetri sub suprafață, în cuiburi, indică un potențial punct de acumulare pentru următorul milion de ani”. Acest fapt scoate în evidență profunzimea și permanența cu care plasticul pătrunde în stratul geologic al planetei, influențând structura ei pentru milenii.

Pe baza acestor constatări, specialiștii atrag atenția că activitățile maritime, precum pescuitul și transportul naval, reprezintă principalele surse de poluare și că măsurile de gestionare a deșeurilor și reducere a poluării sunt mai urgente ca niciodată. Plasticul, care odinioară era un material de inovație și utilitate, devine astfel un element integrat în structura Pământului, răspândit în cele mai izolate și aparent neatinse ecosisteme.

Studiile continuă, iar comunitatea internațională este chemată să ia măsuri concrete înainte ca plasticul să devină parte a solidului geologic al planetei pentru totdeauna. Între timp, acest fenomen servește ca un semnal clar pentru toți cei implicați: protejarea marilor și a vieții marine trebuie să devină o prioritate globală, pentru a preveni ca următoarea epocă geologică să fie caracterizată de o invazie de plastic, în locul biodiversității și a naturii pierdute.

Sursa: Descopera