Conform Digi24: Donald Trump și-a intensificat eforturile diplomatice în cursul săptămânii trecute, încercând să-și reafirme prezența pe scena mondială prin discursuri la Adunarea Generală a ONU și prin organizarea unui summit la Casa Albă cu liderul chinez Xi Jinping. Cu toate acestea,
Această expunere a limitelor puterii sale survine într-un moment critic, înaintea alegerilor intermediare din noiembrie, în care Partidul Republican ar putea fi și mai mult constrâns politic. Chiar și așa, discursul lui Trump de la Națiunile Unite a subliniat modul în care, de la revenirea sa la Casa Albă, a zguduit ordinea globală bazată pe reguli, concepută de Washington după Al Doilea Război Mondial. La tribuna ONU, el a amenințat cu „anihilarea” Iranului dacă nu acceptă un acord, și-a apărat abordarea coercitivă față de Venezuela și a lăsat să se înțeleagă că armata SUA ar putea fi mobilizată în continuare pentru atingerea obiectivelor internaționale.
Summitul cu Xi, rezultate limitate
Summitul de la Casa Albă cu Xi Jinping a pus președintele SUA în fața unui omolog chinez perceput ca fiind într-o poziție mai puternică, cu o economie în creștere, în timp ce SUA se confruntă cu consecințele economice ale conflictului cu Iranul. Vizita lui Xi, bogată în fast, a părut să aducă puține rezultate concrete, în ciuda discuțiilor pe teme spinoase precum inteligența artificială, comerțul, Taiwanul și Iranul. Cel mai palpabil rezultat a fost prelungirea cu două luni a armistițiului comercial dintre cele două mari economii.
Mass-media de stat chineză a relatat că Xi l-a îndemnat pe Trump, în privat, să se opună independenței Taiwanului, insulă revendicată de China și subiectul cel mai controversat în relațiile sino-americane. Atitudinea aparent mai conciliantă a lui Trump contrastează cu abordarea anterioară bazată pe tarife, temperată acum de controlul Beijingului asupra mineralelor rare, esențiale pentru industriile tehnologică și auto. Brett Bruen, consilier de politică externă în administrația Obama, a observat că Trump, deși se vede ca un promotor al „lumii în care dreptul îl are cel mai puternic”, devine ezitant în fața puterii Chinei. Un oficial de la Casa Albă a respins ideea unui impas în politica externă, afirmând că declarațiile lui Trump de la ONU au evidențiat succesele în promovarea intereselor SUA, inclusiv împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară.
Impasul războiului cu Iranul
Războiul cu Iranul, declanșat de SUA și Israel pe 28 februarie, a persistat timp de aproape șapte luni, perturbând aprovizionarea globală cu energie și extinzându-se spre Yemen și Marea Roșie. Atitudinea sfidătoare a Iranului, în ciuda presiunilor economice și militare, a devenit cea mai dificilă provocare externă din cel de-al doilea mandat al lui Trump. Acesta și-a apărat acțiunile la ONU, declarând „America s-a întors, mai puternică ca niciodată”.
Cu toate acestea, după realizări inițiale precum încetarea focului în Gaza și capturarea liderului venezuelean, bilanțul lui Trump este marcat din ce în ce mai mult de impasuri. Războiul cu Iranul, nepopular și divizant pentru baza politică a lui Trump, ar putea avea consecințe negative la alegerile intermediare. Liderii mondiali par să se pregătească pentru o eventuală scădere a influenței președintelui SUA după alegeri.
Aliații europeni și asiatici au respins cererile lui Trump pentru asistență într-un conflict declanșat fără consultarea lor. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a avertizat împotriva unei „reveniri la legea junglei”, iar președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva a condamnat amestecul străin în alegerile din țara sa. Un oficial de la Casa Albă a declarat anonim că Trump „nu îi pasă de pozele de fațadă, ci de rezultate”, sugerând că declarațiile publice ale unora nu corespund discuțiilor private.
Rezistența internațională
Eforturile lui Trump de a exercita presiuni asupra Ucrainei și Rusiei pentru un armistițiu energetic limitat nu au avut succes. Deși a lăudat un acord cu Danemarca și Groenlanda privind extinderea prezenței militare americane, Trump nu a reușit să obțină propunerea sa inițială de a „deține” teritoriul. Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, a observat că, spre deosebire de anul trecut, când puține țări îndrăzneau să-l contrazică, acum Canada, Europa, China, Iranul, Rusia și altele sunt mai dispuse să spună „nu”.
În discursul său, Trump a propus chiar redenumirea inteligenței artificiale în „superinteligență”, afirmând: „Să vedem dacă am vreo putere. Poate că am, poate că nu. Vom afla destul de curând.”
Sursa: Digi24
