Conform Descopera: Controverse pe piața uleiurilor de gătit: banalul ulei de floarea-soarelui, în vizorul social media
Uleiurile vegetale obținute din semințe, precum uleiul de floarea-soarelui, au devenit subiectul unor avertismente virale pe rețelele sociale, fiind asociate cu diverse probleme de sănătate, de la inflamație și obezitate, până la boli cronice. Specialiștii atrag însă atenția asupra unei imagini mult mai nuanțate, subliniind că dovezile științifice nu susțin neapărat aceste acuzații drastice.
Uleiul de floarea-soarelui și mitul inflamației
În mediul online, uleiurile de floarea-soarelui, rapiță sau sâmburi de struguri sunt frecvent prezentate ca fiind nocive, principala critică vizând conținutul de acizi grași omega-6. Cu toate acestea, datele disponibile arată că, atunci când sunt consumate în cantități normale, uleiurile bogate în omega-6 nu provoacă inflamație. Mai mult, grăsimile nesaturate, regăsite în uleiurile de floarea-soarelui, rapiță și măsline, sunt considerate superioare grăsimilor saturate, cum ar fi untul sau uleiul de cocos.
Uleiul de floarea-soarelui rămâne o opțiune accesibilă, cu un gust neutru și o versatilitate remarcabilă, fiind utilizat într-o gamă largă de preparate, de la maioneză și produse de patiserie, la gătitul zilnic.
Alegerea uleiului în funcție de temperatură
Indiferent de punctul de fum ridicat, un ulei nu este automat cea mai bună alegere pentru orice metodă de gătire, în special pentru prăjire. Uleiul standard de floarea-soarelui, bogat în grăsimi polinesaturate, poate suferi oxidare atunci când este expus prelungit la temperaturi înalte. Variantele de floarea-soarelui cu un conținut crescut de acid oleic sunt însă mai stabile termic. Pentru preparatele la cuptor sau prăjite în mod obișnuit, uleiul rafinat de rapiță este considerat o opțiune excelentă, având puține grăsimi saturate, fiind bogat în grăsimi nesaturate și având un gust neutru.
Uleiul de măsline extravirgin, o opțiune pentru gătit
Deși există percepția că uleiul de măsline extravirgin nu ar trebui încălzit, specialiștii susțin că acesta poate fi utilizat în siguranță pentru gătitul obișnuit, prezentând o stabilitate termică rezonabilă. Prețul și aroma specifică sunt, de cele mai multe ori, motivele pentru care consumatorii preferă să îl folosească în salate, peste paste, pește sau legume, sau ca un ingredient final pentru a îmbogăți gustul preparatelor.
În contrast, uleiul de cocos, deși a beneficiat de o imagine pozitivă, este compus în proporție de aproximativ 85% din grăsimi saturate. Acesta poate fi folosit pentru a adăuga o aromă specifică sau în anumite rețete, dar ar trebui privit mai degrabă ca un unt, nu ca un ulei neutru pentru utilizare zilnică.
Pentru o bucătărie eficientă, nu este necesară o varietate mare de uleiuri. Un ulei neutru, potrivit pentru prăjit și copt, un ulei de măsline extravirgin pentru aromă și, opțional, un ulei intens aromat, cum ar fi cel de susan sau de nucă, pot acoperi majoritatea nevoilor culinare.
Sursa: Descopera
