Un nou studiu oferă perspective alarmante despre modul în care permafrostul arctic se dezgheață, accelerând schimbările climatice. Cercetarea, condusă de Michael Rawlins de la Universitatea din Massachusetts Amherst, detaliază modul în care temperaturile în creștere modifică sistemele de apă și eliberează carbonul înghețat de mii de ani. Studiul a examinat o regiune din North Slope, Alaska, unde sute de râuri și pârâuri se varsă în Marea Beaufort.
Râurile Arctice și Impactul Lor Global
Studiul a folosit date de modelare pe o perioadă de 44 de ani, cu o rezoluție de un kilometru, pentru a analiza impactul topirii permafrostului. S-a descoperit că scurgerile cresc rapid, râurile transportă cantități tot mai mari de carbon, iar sezonul de dezgheț se extinde, acum ajungând până în lunile de toamnă. Râurile din Arctica joacă un rol important în peisajul global, transportând aproximativ 11% din apa râurilor lumii într-un ocean care deține doar 1% din volumul oceanic global. Acest lucru face ca Oceanul Arctic să fie deosebit de vulnerabil la schimbările din regiune.
Topirea zăpezii contribuie major la această apă, dar dezghețarea permafrostului devine tot mai semnificativă. Pe măsură ce clima se încălzește, stratul activ al solului se adâncește, permițând unei cantități mai mari de apă subterană să curgă spre râuri. Acest strat activ conține cantități mari de materiale organice înghețate de mii de ani. Pe măsură ce se dezgheață, acest material este eliberat sub formă de carbon organic dizolvat, care, prin conversie, se transformă în dioxid de carbon, amplificând schimbările climatice. Echipa de cercetare, în frunte cu Rawlins, a dezvoltat „Modelul Bilanțului Apei în Permafrost” pentru a analiza aceste procese, date fiind măsurătorile directe limitate din nordul Alaska.
Dezghețul, o Amenințare Tot Mai Mare
Cercetătorii au observat că cea mai mare creștere a exportului de carbon are loc în nord-vestul Alaska, unde, datorită unei zone mai plane, s-a acumulat o cantitate mare de carbon din materia în descompunere. Zonele muntoase din est, cu soluri mai stâncoase, mobilizează mai puțin carbon. Una dintre constatările majore este prelungirea sezonului de dezgheț, care se extinde acum până în septembrie și chiar octombrie. Aceste schimbări afectează salinitatea, ciclurile nutrienților și rețelele trofice din Marea Beaufort.
Studiul demonstrează importanța înțelegerii conexiunii dintre uscat și ocean pentru a înțelege pe deplin problema încălzirii globale.
