Universitățile românești, deși continuă să se afirme pe scena internațională, își păstrează pozițiile modeste în cel mai recent clasament global dedicat especializărilor universitare, Times Higher Education Rankings by Subject 2026. Această nouă ediție, publicată recent, indică faptul că, deși unele instituții de învățământ superior din România au reușit să-și extindă prezența la nivel internațional, impactul lor încă rămâne limitat, fiind vizibil în special în partea inferioară a clasamentelor.
### Extinderea în clasament, dar cu performanțe modeste
Potrivit acestei ediții, universitățile din țara noastră au reușit să-și asigure câteva poziții în cadrul diferitelor domenii de studiu, însă, cu excepția unei singure universități, pozițiile lor se situează în jumătatea inferioară a celor 12 categorii analizate. Acest fapt reflectă dificultățile generale cu care se confruntă sistemul de învățământ superior din România în contextul concurenței internaționale.
Unele universități, precum Universitatea Babeș-Bolyai sau Universitatea Politehnica București, au făcut pași semnificativi în anumite domenii, precum științele sociale sau inginerie, dar performanțele lor nu au reușit încă să le propulseze în rândul celor mai bine cotate din lume. În cazul lor, clasamentul indică poziții în intervale ce nu dețin încă locuri de frunte, fiind un indicator clar al potențialului de creștere, dar și al provocărilor persistente.
### Contextul internațional: o competiție tot mai acerbă
În ciuda eforturilor depuse, impactul universităților românești rămâne marginal la nivel global. Comparativ cu universitățile de elită din Europa sau din lume, instituțiile noastre se află în zona de mijloc-joasă a clasamentelor, ceea ce atrage întrebări despre motivele acestei poziționări. Faktorii care influențează performanța la nivel internațional includ resursele alocate cercetării, colaborările internaționale și vizibilitatea academică, toate acestea fiind domenii în care sistemul românesc are nevoie de dezvoltare accelerată.
Potrivit specialiștilor, o astfel de situație nu este neapărat o surpriză, ci mai degrabă un indicator al contextului actual al învățământului superior din România. “Prezența lor în jumătatea inferioară a clasamentelor reflectă atât nivelul resurselor, cât și orientarea spre cercetare și inovare”, explică un expert în domeniu. În plus, instituțiile trebuie să își reconcepționeze strategiile pentru a deveni mai competitive, atrăgând finanțări și consolidând parteneriate internaționale, aspecte unde sistemul românesc încă are de făcut pași importanți.
### Perspective și provocări pentru viitor
Deși rezultatele din acest clasament evidențiază provocările, ele nu trebuie privite ca un semn de descurajare. În fapt, ele subliniază necesitatea unei reforme sustenabile și a unui efort concertat din partea autorităților și a universităților. În același timp, poziționarea în clasament poate deveni pentru instituțiile din România o oportunitate de a-și redefinește strategia de dezvoltare și de a investi mai mult în cercetare, infrastructură și în programe de colaborare internațională.
Experții subliniază că, în ultimele decenii, țara noastră a făcut pași importanți în adaptarea sistemului educațional la standardele europene, iar rezultatele acestor evoluții se vor vedea în timp. Însă, pentru a urca în pozițiile internaționale, universitățile trebuie să își asculte mai atent nevoile studentului, să promoveze cercetarea și inovarea, și să atragă talente din întreaga lume.
Între timp, situația rămâne ca o provocare conștientizată, care cere schimbări sistemice și investiții susținute. Cu eforturi constante și o strategie clară, universitățile din România pot visiona, în viitor, o poziție mai bună în clasamentele globale, confirmând astfel și valoarea lor în peisajul academic internațional.
