Conform Playtech.ro: Confuzie frecventă: Zarzărele și corcodușele, fructe similare, dar distincte
Apropierea verii aduce pe piețele din România o varietate bogată de fructe de sezon, printre acestea numărându-se și cele cunoscute sub denumirea populară de zarzăre și corcodușe. Deși asemănătoare ca aspect și gust, mai ales pentru consumatorii mai puțin avizați, cele două specii de prun au diferențe clare, de la aspectul exterior la perioada de coacere și utilizare culinară. Confuzia între ele este frecventă, însă deosebirea lor este, de fapt, destul de simplă.
Caracteristici fizice și diferențe de sezon
Zarzărul, cunoscut și sub denumirea de cais românesc sau caisă, provine de la specia Prunus armeniaca. Fructele sale sunt, în general, mai mari decât corcodușele, cu o textură mai fină și o pulpă mai zemoasă. Culoarea zarzărelor variază de la galben pal la portocaliu intens, adesea cu un roșu mai accentuat pe partea expusă soarelui. Zarzărele au o formă rotundă sau ușor ovală și sunt recunoscute pentru aroma lor dulceagă și parfumul puternic. Perioada lor de coacere se întinde, de obicei, din luna mai până în iulie, în funcție de soi și condițiile climatice.
Corcodușele, denumite științific Prunus cerasifera, sunt, în esență, un tip de prun sălbatic sau o varietate timpurie a prunelor cultivate. Acestea sunt, în mod obișnuit, mai mici decât zarzărele, având o formă rotundă și o pieliță subțire, lucioasă. Culorile lor variază, de la galben-verzui la roșu aprins, purpuriu sau chiar aproape negru. Gustul corcodușelor este adesea mai acrișor, mai ales atunci când nu sunt complet coapte, deși există și soiuri mai dulci. Sezonul lor de recoltare începe mai devreme, adesea la sfârșitul lunii aprilie și continuă pe parcursul lunii mai, uneori chiar și începutul lunii iunie, suprapunându-se parțial cu debutul sezonului de zarzăre.
Utilizări culinare și recunoaștere pe piață
Datorită pulpei mai consistente și a aromei intense, zarzărele sunt foarte apreciate pentru consumul în stare proaspătă, dar și pentru prepararea gemurilor, dulceațurilor, compoturilor, nectarurilor sau pentru deshidratare. Sunt, de asemenea, un ingredient de bază în multe deserturi, cum ar fi tartele sau prăjiturile. Ușurința cu care se desprind de sâmbure le face potrivite pentru conservare.
Corcodușele, datorită gustului lor acrișor, sunt ideale pentru prepararea de siropuri, sucuri răcoritoare sau dulcețuri, unde aciditatea lor echilibrează dulceața. De asemenea, pot fi folosite în sosuri pentru preparate din carne sau în diverse conserve. Unele soiuri mai dulci pot fi consumate și proaspete, dar popularitatea lor în această formă este mai mică decât cea a zarzărelor. La piață, deși ambele pot fi găsite sub denumiri comune, o privire atentă la dimensiune, formă și textură poate ghida consumatorii către alegerea corectă.
Un element distinctiv pentru recunoaștere este presença sau absența „pufului” sau a stratului fin de catifea pe suprafața fructului. Majoritatea soiurilor de zarzăre au o ușoară catifelare pe pieliță, în timp ce corcodușele au, de regulă, o pieliță netedă și lucioasă.
Sursa: Playtech.ro
